Blog personal
E genul de articol pentru tătici. Mai mari sau mai mici vor ajunge pe aici. Mă joc cu fiică-mea. Toate bune și frumoase până la treaba cu baletul. Ea îmi zice că trebuie să o prind cumva ”ca la balet”. Eu fac toate eforturile să o înțeleg. Nu merge. Ea încearcă să să îmi explice. Tot nu înțeleg. Și îmi zice: ”Tati, tu nu pricepi, trebuie să îți desenez!” Și mi-a desenat.
Azi am petrecut timp în familie. Sara (4 ani jumate) a învățat să joace cărți. Și am jucat cu ea pe bune, ca să nu creadă că viața e roz și că ea câștigă mereu. Am jucat război. Eu, ea și Irina. Băi, m-am ținut de cărți ca în viața reală. Și eu. Și Irina. Ghici ce? Am luat bătaie de la fiică-mea la ”război”. Pe bune. La început eu și Irina câștigam că așa erau cărțile. Apoi a început să câștige Sara. Și a câștigat meciul pe bune. După ce a pierdut vreo 10 mâini a continuat să joace. Iar la prima mână câștigată a strigat cu surle și trâmbițe: ”Yuuu Huuu, Ihhhiiii Hiiii!”. Și după aia parcă i-au venit cărți mai bune. Și ne-a învins într-un mod corect. Morala: nu renunța niciodată.
Am stat mult și m-am gândit dacă să scriu despre asta pe blog sau nu. Însă am decis să scriu, ca să mă descarc și apoi să mă încarc. Scrisul pe blog este o terapie pentru mine.
Anul aceasta a fost un an greu. Mi l-am făcut eu greu uneori. Alteori chiar a fost greu. În ultimele 2-3 luni am fost destul de agitat, stresat, orientat către a face și a drege. Atât la muncă cât și în viața personală. Am considerat somnul timp pierdut și i-am alocat doar câteva ore pe noapte. Sub minimul necesar.
În paralel mâncam haotic. Nu prea mult, ca să nu cumva mă îngraș la loc. Am acumulat în ultimele luni stres, oboseală, agitație și deficit de nutriție. Nu credeam că mi se va întâmpla mie vreodată. Eu, cu organismul de fier. Eu care nu iau nici măcar o răceală. Eu care credeam că am un sistem imunitar imbatabil. Eu care nu am fost niciodată bolnav de nimic serios. Eu, puternicul.
Până în ziua de vineri, 16 decembrie 2016. Am plecat plin de forțe la Constanța cu ceva treabă. Ne am mâncat cine știe ce dimineața, dar acolo am băgat un piept de pui cu legume la grătar. Pe la ora 15 mi s-a făcut din nou foame. Am zis că o dată pe an un McDonalds tot merge ca să îmi cresc glicemia, mai ales că mă apucaseră niște amețeli. Din păcate nu au trecut.
Din fericire la punctul de lucru unde eram colegele m-au ajutat. Mi-au luat o tensiune (care era mare și nu îmi mai amintesc cât) și m-au trimis să mă relaxez întins. M-a apucat panica cât am fost întins. Bătăile inimii mi-au crescut, am început să tremur, iar degetul mic de la mâna stângă mi-a amorțit. E și azi amorțit.
Senzația de anxietate mi s-a intensificat. Am început să am dificultăți de respirație, amețeli, călduri și senzația totală de ”până aici mi-a fost”. Nu am crezut vreodată în viață că eu voi trece prin așa ceva. Probabil a fost un atac de panică cumulat cu o scădere de glicemie și o tensiune crescută. Ideea e că nu am mai reușit să-mi conduc mașina înapoi acasă și am lăsat-o în Constanța. Din fericire niște colegi m-au ajutat și m-au adus acasă cu mașina lor. Cale pe care le mulțumesc și acum pentru tot.
A doua zi am fost la analize și la doctori. Analize complete la sânge, scaun și urină. Ba mai mult, mi-am luat și un exudat faringian dacă tot eram răcit și tușeam. Seara la cardiolog. În afară de tensiune mare (15 cu 10) nu am nimic la inimă. ECG ok. Ecografie la inimă amănunțită ok.
Tensiunea mare se pare că a fost din cauza șocului și a stării de anxietate. După 5 zile de tensiune măsurată continuu am o tensiune medie de 12 cu 8, chiar 11 cu 7 uneori. Am zis să merg și la o ecografie abdominală completă. Nici o problemă acolo. Doar un pic de nisip la rinichi. În rest, organele interne sunt brici conform investigațiilor.
Mi-am măsurat și glicemia dimineața pe nemâncate timp de 5-6 zile încontinuu. Am o glicemie medie de 94. Uneori 84, alteori 98, alteori 96. Așa că am făcut media tuturor zilelor și mi-a dat 94. Din fericire au venit și rezultatele analizelor la sânge și m-am mai clarificat un pic.
Am colesterolul ușor mărit. Adică 203. Sub 200 ar fi optim. Trigliceride 164. Sub 150 ar fi optim. Colesterol VLDL 33. Sub 30 ar fi optim. Colesterol LDL 131. Sub 100 ar fi optim. Lipide totale 713. Sub 700 ar fi optim. Un medic s-a uitat pe aceste valori pe care le-am primit parțial înainte de următoarele și mi-a zis că nu e de speriat. Dar am primit și alte rezultate.
Gen indice HOMA 2.51. Unde nu prea e bine având în vedere că valoarea maximă e sub 2. Sau 25-OH-vitamina D unde am doar 10,2 când normalul e peste 30. Am pus aceste valori pentru că mă citesc și medici, iar o a doua părere nu strică niciodată. În rest, toate valorile măsurate sunt ok (dacă pot zice așa având în vedere că nu știți ce alte valori am dat spre analiză :)).
Imediat după episodul cu atacul de panică nu mi-am revenit ușor. Am avut în continuare amețeli, dar am început să mănânc mai responsabil și să dorm cum trebuie. Abia după 3-4 zile de odihnă și alimentație corectă am început cât de cât să-mi revin. Mă simt mai bine. Probabil și psihologic vorbind că mi-am văzut examenele cardiologice și ecografice ok.
Profit de acest articol ca să vă urez Crăciun Fericit! Morala este că uneori trebuie să o lăsați mai moale și să vă bucurați de momente frumoase în preajma celor dragi. + un video fain!
Azi, 21.11.2016, am împlinit 30 de ani. În primul rând vă mulțumesc tuturor pentru urări. Am reușit să răspund personal la unele urări în primele ore ale dimineții însă după aceea n-am mai făcut față. Să știți că le-am citit pe toate și vă mulțumesc pentru că ați rupt un pic din timpul vostru ca să vă gândiți la mine.
Iată și câteva gânduri la 30 de ani. În primul și în primul rând mi-am dat seama că singura direcție este tot înainte în viață. Târâș, mersul piticului, mers, alergat, sprint, nu contează! Tot înainte să fie. În spate toate corăbiile merită arse pentru că singura direcție e doar înainte indiferent de viteza cu care mergi.
Apoi, mi-am dat seama în toți acești ani că mai important decât multitudinea de idei bune cu care ne trezim sau ne culcăm dimineața este concentrarea. Acel focus pe puținile idei în care crezi și despre care crezi că merită să le duci la bun sfârșit. În lumea asta în care tehnologia ar trebui să ne ajute să avem o viață mai simplă, aceasta ne-o complică de fapt cu tot felul de informații care ne distrug focusul. Eu sunt genul de om care sare rapid pe tot ce e nou și strălucitor, dar mă voi tempera.
Timpul petrecut în familie este iarăși important. Eu l-am neglijat un pic în anumite perioade. Mă voi strădui să petrec mai mult timp în familie. Pentru că este frumos.
Dorințele și obiectivele se înfăptuiesc dacă crezi în ele și nu ești dispus să renunți. Anul trecut în luna decembrie mi-am propus să am venituri duble anul acesta. Am reușit. Cu greu, dar am reușit. De multe ori îmi venea să renunț, dar cum spune un bun prieten: quitters never win. Pentru anul viitor îmi propun același obiectiv chiar dacă după calculele mele îl voi atinge abia în a doua jumătate a anului.
Am slăbit aproape 15 kile anul ăsta. Pe 4 ianuarie 2016 aveam 94,5 Kg la 1,83 m. Prin martie dădusem jos vreo 8 kile. Apoi am tot scăzut până în vară unde m-am menținut la 80 de kile. Acum o ard între 79 și 80 de kile, am mai multe zile de trișare (adică nu țin dietă), iar sportul de 30 de minute pe seară mi-a intrat în obicei măcar 4 zile pe săptămână. Mă simt mult mai bine și sunt mai vioi. Vă recomand și vouă o provocare de genul ăsta. Mai mult sau mai puțin vă va schimba viața în bine atâta vreme cât nu vă înfometați și nu exagerați cu dietele.
Cam ăsta a fost articolul de 30 de ani :)
Aici vă povesteam că ne-am tras acvariu. Ulterior am primit o grămadă de mesaje de bine. Sfaturi utile. Mulțumesc tuturor! Așa că a apărut povestea acvariului 2.
Primul acvariu avea 25 de litri. Al doilea avea 58 de litri. V-am povestit aici cât de entuziasmat eram de el. Însă era crăpat la îmbinări. Dar nu m-am oprit aici. De fapt, m-a ajutat tatăl meu foarte mult. Mulțumim bunicule!
A mers el și a cumpărat silicon special de lipit acvarii și l-a rezolvat împreună cu Sara într-o zi. Așa că împreună cu familia ne-am apucat de acvariul mai mare. Ieri seară l-am pregătit. În primul rând țin să vă anunț că am ținut cont de toate sfaturile primite de la voi. Și recunosc că a ieșit ceva care îmi place mai mult. Cu toate că e un acvariu mai simplu, mie îmi pare că arată mai natural și mai prietenos fără toate decorururile pe care m-am încântat la început să le cumpăr ca să îl împopoțonez.
La final pun și o poză cu acvariul. Pentru pasionați, hai să vă zic ce-am făcut. În plus, vă întreb: câți pești ar intra într-un astfel de acvariu? Momentan am o pereche de Gupi, o pereche de Tetrazona, două femele Xifor, un Neon, doi sanitari de tip porcușor și doi sanitari de tip lipitoare. În total 11 pești la un acvariu de aproape 60 de litri. Întreb pentru că aș vrea să aduc măcar un partener peștelui Neon. Și un mascul celor două femele de Xifor.
Am pus un strat de pământ special peste care am turnat un strat de granulație de tip pământ care se pune peste. Apoi, am pus o pungă de pietriș alb spălat în 4 ape, că asta mai aveam pe acasă. După care am mers cu fiică-mea să mai luăm pietriș.
N-am găsit decât pietriș negru pe stoc așa că l-am ales pe ăla. Am cumpărat plante naturale de două tipuri. Al treilea tip de plante pe care îl vedeți în acvariu sunt de la acvariul mai mic. Am înfipt plantele adânc, dar tot se mai văd rădăcini pe afară în poză (probabil le-au scos peștii). Am decis să nu mai pun decorațiuni și să las peștii într-un mediu cât mai apropiat de cel natural păstrând doar strictul necesar (pompa de aer + filtru și încălzitorul cu termostat).
L-am lăsat mai bine de o zi să funcționeze singur, fără pești. Am pus doar picăturile necesare de substanță pentru start ca să fie plantele și peștii fericiți + substanța de curățare care face apa clar-cristal. În această seară peștii au fost mutați în noua casă și pare că se simt mult mai bine. Recunosc, nici eu nu credeam că doar plante naturale + pești + minimul necesar pot să facă niște vietăți așa fericite. În plus, aranjarea pietrișului cu mai mult în spate și mai puțin în față oferă cu adevărat o priveliște mai frumoasă. Trebuie doar să aștept să se cicleze ca să mai pot adăuga niște pești. Mi-e milă de Neonul ăla singur și de lipsa unui mascul la Xiforoaice :)
După ce m-a prins febra asta cu acvariul de care vă povesteam ieri, astăzi am fost cu fiică-mea la alt pet shop ca să caut niște plante și un pește sanitar. Cum socoteala de acasă…
Ne-am întors acasă cu un acvariu de 60 de litri, cu pământ, cu încă un soi de pământ de pus deasupra la primul strat de pământ, cu 6 pungulițe de pietriș alb, cu vreo 2 plante reale, cu o decorațiune sub formă de caracatiță și cu 2 pești.
Cert e că am luat pești și plante :). Am mâncat ceva repede împreună și ne-am pus pe construit acvariul nou ca să-i facem o surpiză Irinei când ajunge acasă de la serviciu. Spală acvariul cel nou, pune pământ, pune granulațiile alea de pământ, pune pietriș, aranjează totul așa cum trebuie (mai puțin în față, mai mult în spate), bagă decorațiunile, pune plantele și apucă-te tu Gabriele de turnat apă. Pun o farfurie în acvariu și torn peste ea.
Și torn. Și torn. Apă bună, direct de la filtrul de apă montat la bucătărie. Montez pompa și filtrul, termostatul și cealaltă pompă pentru decorațiunile care se deschid și fac bulbuci.
Și continui să pun apă gândindu-mă că tare ferciți vor mai fi peștișorii în noua lor casă. Acvariul devenise plin atât cât trebuie. Pun și substanțele de start și de curățare a apei și aștept să se încălzească apa la 24 de grade Celsius.
Numai că pe marginea din colțul din dreapta jos văd că se prelinge apă. Nu multă. Am zis că e de la manevrele pe care le-am tot făcut. Aduc un prosop și tot șterg. Am tot șters vreo oră în speranța că totul e ok. Dar nu era ok. Apoi, am citit că acvariile nu se pun direct pe o suprafață dură, ci se pun pe niște polistiren, ca sticla să absoarbă șocul de contact și să nu se spargă. Aici am greșit. L-am pus direct pe o măsuță. Apa se tot prelingea și am luat decizia de a reveni la acvariul vechi de 25 de litri. Cu greu, dar trebuia să fac ceva.
Și scoate tu Gabriele apa din acvariul mare, curăță-l etc. Că altfel nu-l puteam muta. Era greu ca naiba. A mai durat vreo oră și jumătate ca să fac din nou rocada. Din fericire peștii care erau bine mersi au rămas în acvariul mic și tentativa de tranziție nu a fost resimțită prea tare de ei. În tot acest timp ziceam ”Mai degrabă îi luam veverița aia pe care o voia și gata!”
E o provocare pentru mine să nu moară nici unul. Temperatura o am ok, substanțele de întreținere sunt ok. Trebuie doar să-mi iau ceva de măsurat PH-ul apei ca să știu și dacă ăla e ok. Acum, noul mic acvariu are un crab suflător și o plantă articifială mai puțin, dar are două plante reale noi și o caracatiță de decor pe care peștii par să o placă.
Între timp văd cum rezolv cu acvariul de 60 de litri și în weekend mai fac o ultimă încercare. Așa arată acum fără crab, cu noile plante și cu noua caracatiță. Mi se pare ușor înghesuit…
Astăzi am fost cu Irina și Sara pe la Grădina Botanică și plimbându-ne noi pe acolo îmi trece prin cap ideea de a cumpăra un acvariu pentru Sara și un pește.
Am zis că dacă se va întâmpla să moară peștele îl pot înlocui ușor fără să-și dea seama, astfel încât să nu sufere. Am început să caut pe Google care pești sunt un pic mai rezistenți și apoi mi-am dat seama că nu vreau un singur pește.
Ajuns la pet shop am pus ochii pe un acvariu micuț, de 25 de litri. Băiatul de acolo a fost foarte amabil și mi-a explicat totul. Ba mai mult, m-a ajutat cu solul, nisipul, decorațiunile, pompele etc. Astfel, am plecat de acolo cu un acvariu la cheie. Dacă aveți nevoie de sfaturi îș găsiți la pet shop-ul din mall din Galați. Îl cheamă Dan și este foarte de treabă.
Ajuns acasă, i-am găsit împreună cu Irina un loc acvariului și am început să torn apă.
Tot la pet shop am învățat că cel mai ok este să pui un pahar de apă în acvariu și să torni apă în el astfel încât apa să curgă pe lângă. Astfel, pietrișul și decorațiunile nu se vor zăpăci pe acolo.
Am pus totul în funcțiune și apoi am turnat în apă aproape 10 ml dintr-o substanță care teoretic curăță sau optimizează apa. Sau ceva de genul ăsta :). Apa s-a tulburat și după cum veți observa în imagini nu s-a limpezit nici acum. Am citit în instrucțiuni că e normal și că în 24 de ore apa se va limpezi și va fi foarte clară. Avem o pereche de Guppy, două femele Xipho, o pereche de Tetrazona și un pește sanitar care nu mai rețin cum se numește (are gura ca o ventuză).
Spre plăcuta mea surprindere peștii s-au obișnuit destul de repede cu noua casă. Într-o săptămână plănuim să mai luăm vreo 3-4 (că mai mulți nu cred că stau confortabil într-un acvariu așa mic). Orice recomandare e binevenită ;)
