Ziua în care am crezut că mor

Am stat mult și m-am gândit dacă să scriu despre asta pe blog sau nu. Însă am decis să scriu, ca să mă descarc și apoi să mă încarc. Scrisul pe blog este o terapie pentru mine.

Anul aceasta a fost un an greu. Mi l-am făcut eu greu uneori. Alteori chiar a fost greu. În ultimele 2-3 luni am fost destul de agitat, stresat, orientat către a face și a drege. Atât la muncă cât și în viața personală. Am considerat somnul timp pierdut și i-am alocat doar câteva ore pe noapte. Sub minimul necesar.

În paralel mâncam haotic. Nu prea mult, ca să nu cumva mă îngraș la loc. Am acumulat în ultimele luni stres, oboseală, agitație și deficit de nutriție. Nu credeam că mi se va întâmpla mie vreodată. Eu, cu organismul de fier. Eu care nu iau nici măcar o răceală. Eu care credeam că am un sistem imunitar imbatabil. Eu care nu am fost niciodată bolnav de nimic serios. Eu, puternicul.

Până în ziua de vineri, 16 decembrie 2016. Am plecat plin de forțe la Constanța cu ceva treabă. Ne am mâncat cine știe ce dimineața, dar acolo am băgat un piept de pui cu legume la grătar. Pe la ora 15 mi s-a făcut din nou foame. Am zis că o dată pe an un McDonalds tot merge ca să îmi cresc glicemia, mai ales că mă apucaseră niște amețeli. Din păcate nu au trecut.

Din fericire la punctul de lucru unde eram colegele m-au ajutat. Mi-au luat o tensiune (care era mare și nu îmi mai amintesc cât) și m-au trimis să mă relaxez întins. M-a apucat panica cât am fost întins. Bătăile inimii mi-au crescut, am început să tremur, iar degetul mic de la mâna stângă mi-a amorțit. E și azi amorțit.

Senzația de anxietate mi s-a intensificat. Am început să am dificultăți de respirație, amețeli, călduri și senzația totală de ”până aici mi-a fost”. Nu am crezut vreodată în viață că eu voi trece prin așa ceva. Probabil a fost un atac de panică cumulat cu o scădere de glicemie și o tensiune crescută. Ideea e că nu am mai reușit să-mi conduc mașina înapoi acasă și am lăsat-o în Constanța. Din fericire niște colegi m-au ajutat și m-au adus acasă cu mașina lor. Cale pe care le mulțumesc și acum pentru tot.

Ziua in care am crezut ca mor

A doua zi am fost la analize și la doctori. Analize complete la sânge, scaun și urină. Ba mai mult, mi-am luat și un exudat faringian dacă tot eram răcit și tușeam. Seara la cardiolog. În afară de tensiune mare (15 cu 10) nu am nimic la inimă. ECG ok. Ecografie la inimă amănunțită ok.

Tensiunea mare se pare că a fost din cauza șocului și a stării de anxietate. După 5 zile de tensiune măsurată continuu am o tensiune medie de 12 cu 8, chiar 11 cu 7 uneori. Am zis să merg și la o ecografie abdominală completă. Nici o problemă acolo. Doar un pic de nisip la rinichi. În rest, organele interne sunt brici conform investigațiilor.

Mi-am măsurat și glicemia dimineața pe nemâncate timp de 5-6 zile încontinuu. Am o glicemie medie de 94. Uneori 84, alteori 98, alteori 96. Așa că am făcut media tuturor zilelor și mi-a dat 94. Din fericire au venit și rezultatele analizelor la sânge și m-am mai clarificat un pic.

Am colesterolul ușor mărit. Adică 203. Sub 200 ar fi optim. Trigliceride 164. Sub 150 ar fi optim. Colesterol VLDL 33. Sub 30 ar fi optim. Colesterol LDL 131. Sub 100 ar fi optim. Lipide totale 713. Sub 700 ar fi optim. Un medic s-a uitat pe aceste valori pe care le-am primit parțial înainte de următoarele și mi-a zis că nu e de speriat. Dar am primit și alte rezultate.

Gen indice HOMA 2.51. Unde nu prea e bine având în vedere că valoarea maximă e sub 2. Sau 25-OH-vitamina D unde am doar 10,2 când normalul e peste 30. Am pus aceste valori pentru că mă citesc și medici, iar o a doua părere nu strică niciodată. În rest, toate valorile măsurate sunt ok (dacă pot zice așa având în vedere că nu știți ce alte valori am dat spre analiză :)).

Imediat după episodul cu atacul de panică nu mi-am revenit ușor. Am avut în continuare amețeli, dar am început să mănânc mai responsabil și să dorm cum trebuie. Abia după 3-4 zile de odihnă și alimentație corectă am început cât de cât să-mi revin. Mă simt mai bine. Probabil și psihologic vorbind că mi-am văzut examenele cardiologice și ecografice ok.


Crăciun fericit!

Profit de acest articol ca să vă urez Crăciun Fericit! Morala este că uneori trebuie să o lăsați mai moale și să vă bucurați de momente frumoase în preajma celor dragi. + un video fain!

25 de comentarii la „Ziua în care am crezut că mor”

  1. AMajuns la concluzia ca ne-am complicat singuri existenta,prea multe haine,prea multa mancare,case mari,masini mai multe,de aici cheltuieli mai multe si pt toate astea munca mai multa,,,iar cand ni se tradge o mica alarma abia atunci realizam ca totul e desertaciune….

    Răspunde
  2. Craciun fericit!Eu produc sucuri naturale de mar,mar cu gutui,mar cu catina.Sigur te pot ajuta…daca dorești ms poți contacta0742025003 Liviu

    Răspunde
  3. Eu va doresc sa va puneti urgent pe picioare si sa va insanatositi grabnic, nu de alceva dar sunteti tanar… Lasati mai usor eforturile profesionale ca va pot duce la astfel de situatii – nu vreu sa folosec alte cuvinte. Nprmal, calm, odihnit si mai ales bine dispus… SANATATE !

    Răspunde
  4. Baga o bere. Face bine in situatia ta. Si vorbesc serios :)

    Medical, berea e diuretica, deci scade, nu creste tensiunea (sa nu bei 10, dar asa 2-3-4 beri chiar e ok). In plus, e cel mai bun aliment impotriva stresului :) La modul serios, ca sfat: cand mergi undeva in oras, mai lasa masina si mai mergi si pe jos (taxi). Berea s-ar putea sa ajute.

    Răspunde
  5. Insanatosire grabnica si Sarbatori fericite!
    Trebuie sa-ti urmez si eu sfatul. Adorm de multe ori la computer, lucrez majoritatea noptilor, am tensiune in general 180 cu 120 (uneori trece de 200), iar mana stanga imi amorteste zilnic.
    Am inceput sa ma calmez cu munca multa si mancatul haotic, m-a cam speriat moartea chiriasului meu din Deva, care la 40 de ani a murit fulgerator, desi parea puternic ca un taur.

    Răspunde
  6. Nu te panica,se mai intampla :)
    Eu la 18 ani am avut 16 cu 10 si mi-a busit sangele pe nas si pe gura si am avut si eu fix 2 secunde de „Ba oare mor?” Pana a venit ambulanta eram plin de sange dar calm.Toate analizele au iesit perfecte…nu am mai avut probleme de atunci.Acum am 22 de ani si cu siguranta voi prinde lejer inca pe atat :)
    Deci nu te panica si sper sa ai norocul sa nu ti se repete un astfel de „episod” ca tensiunea arteriala e nasoala ….daca ai facut o data ….esti pasibil sa faci mereu de la efort si alti factori.
    Sarbatori fericite :)
    Ps:Te citesc de mult,dar cred ca e prima data cand scriu.

    Răspunde
  7. Nimic nu inlocuieste somnul !
    Cel mai mult am tras de mine 3 saptamani cu ore de somn putine. Pus capul pe perna la orele 1 sau 4 dimineata, trezirea la 5-6 dimineata.
    Micul dejun era energizantul, pe la ora 12 o mancare din brisca, pe la 6 dupa masa o felie unsa cu cutitul, iar pe la orele 23-24 cina.
    Ce ma tinea fresh, era cate 2 litri de suc de catina si energizantul cate 4 lingurite pe zi, dara asa cum am spus si la inceput, dupa 3 saptamani, o fost musai sa lungesc somnul pana la 5-6 ore timp de 3 zile ca sa ma simt ok.
    Insanatosire maxima !

    Răspunde
  8. Hidratarea este deasemnei foarte importanta.Nu stiu cati dintre noi se tin de sloganul de pe TV „pentru o viata sanatoasa beti doi litri de lichid pe zi” dar sa stii ca pe undeva este adevarat..Acum pe vreme rece iti recomand ceaiurile cu miere de albine.Si iti recomand niste vitamine: spirulina, catina si..propolis.Intareste sistemul imunitar.Analizele nu au cum sa nu arate bine ,organismal tau e tanar dar rodajul se resimte psihic si acolo nu patrunde cu privirea nici RMN ul…:)). Odihneste te mai mult.Un somn bun te scapa de multe neplaceri si ziua incepe altfel.Ai grija de tine.Si sanatate multa iti doresc .

    Răspunde
  9. Îmi dai de gândit vis-a-vis de modul în care mi se desfășoară „o zi normală”….
    o să ii în considerare să mă odihnesc mai mult și să mănânc regulat.

    Răspunde
  10. Boala secolului XI. Stresul. Combinat cu oboseala și alimentația haotica pot sa dărâme cel mai rezistent organism. Sistemul imunitar pus jos, răcești ușor, etc… eu am învățat tot pe propria mi piele ca problemele trebuie puse la spate , ca sa zic așa , fiindcă stresul te ucide ușor dar sigur. Ieși la distracție sau petrece ți clipele alături de cei dragi, astea nu le poți cumpăra niciodată și nici nu se vor întoarce !
    Sănătate maxima !!

    Răspunde

Comentează la acest articol

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.