Gabriel Ursan poza

10 chestii învățate în 10 ani de muncă

În august 2005 m-am angajat. Partea faină e că am rămas și am evoluat la același grup de firme. Aveam 18 ani pe atunci. Acum am 28. Au trecut fix 10 ani. Câteva chestii.

Nu le luați ca pe sfaturi, nu țineți cont de ele decât dacă se pliază pe valorile voastre. Nu e un articol cu sfaturi. E doar ce am învățat eu în 10 ani de muncă. Atenție, de muncă, nu de viață. E ca și cum mi-aș zice toate punctele de mai jos în oglindă. Dacă mă aude cineva în aceșați timp și i se pare interesant, ok. Dacă nu, mergeți și citiți cai verzi pe pereți acolo unde v-ați obișnuit.

  1. Nu te lua după alții. Când m-am angajat aveam în magazin un coleg foarte negativist. Totul era nașpa, firma de câcat (urma să dea faliment), iar șefii urmau să te frece ca pe calul cel breaz. Iată-mă și acum acolo.
  2. Fii vesel și pozitiv. Dacă ar fi să se facă restructurări, iar oamenii chiar nu au de ales și trebuie să dea oameni afară, vor ajunge la un moment dat și la acest criteriu de selecție. Oamenii veseli și pozitivi au mai multe șanse. Sunt mai frumoși. Sunt mai atractivi.
  3. Nu face curling. Adică nu linge în cur. Eu știu că lumea vorbește că așa te ajungi, dar e un mare mit. Orice șef simte când e lins în cur. Și multora nu le place asta. Oamenii cu două fețe nu au viață bună. Ori pentru că se prind șefii și îi rezolvă. Ori pentru că se prind ceilalți colegi și îi rezolvă. Oricum ar fi, nu vor avea viață bună. Nu vorbesc de munca la stat, ok?
  4. Nu fi cârcotaș(ă). În orice sistem există scăpări. Până și în multinaționale. Dacă ești focusat să le găsești și să le arăți cu degetul, când mai muncești? Oricine apreciază un feedback constructiv, dar dacă tu ești ăla căruia niciodată nu-i convine nimic, nu vei avea o soartă prea bună. Nu de alta, dar ți-o tragi singur. Și te trezești că n-ai făcut nimic în viață.
  5. Dezvoltă-te continuu acasă. Da, acasă. Norocul vine, dar ți-l mai faci și cu mâna ta. Când a apărut postul de trainer de vânzări, mâncam cărți de vânzări pe pâine acasă fără să-mi ceară nimeni de la job. Când a apărut postul pe marketing online, aveam ceva tangențe cu subiectul din 2009 chiar prin intermediul acestui blog. Și nu m-a obligat nimeni să mă dezvolt acasă. Dar am făcut-o. Și (târziu) când s-au ivit momentele am fost omul potrivit la locul potrivit. Iată un exemplu de noroc făcut cu mâna ta.
  6. Nu pune banii pe primul loc. Am avut colegi care au plecat și pe 100 lei în plus la salariu. Și au rămas acolo cu acei 100 de lei în plus. Când alții care au rămas câștigă bine mersi acum. Nimic nu se poate obține peste noapte. Mirajul unor bani în plus te pot duce mai departe sau te pot țintui urât. Atenție la decizii. Cioara din mână pe aia din par. Știi tu.
  7. Comunică-ți frustrările cu cine trebuie. Adică cu șeful tău. Diplomatic, inteligent, cu un plan bine pus la punct, nu cu bâta în baltă, că la nervi toți știm să lovim bâta aia puternic în baltă. Dacă te-ai plâns la prieteni, colegi sau chiar soț/soție de ce greu e la muncă și ce nașpa sunt unele chestii, nu te aștepta ca cineva să-ți ghicească gândurile. Comunică naibii. Iar comunicarea nu e numai despre a vorbi. Dacă tot ești bun, comunică.
  8. Lasă-ți chestiile de acasă, acasă. Aproape toți avem copii, părinți, bunici, mătuși sau nepoți. Adică familie. Când vii la muncă încearcă pe cât posibil să lași problemele acasă. E greu. Mie nici acum nu-mi iese de fiecare dată. Dar lucrez la asta. Pentru că nu vei fi performant. Nu cunosc nici un om performant cu probleme acasă sau un om cu probleme la muncă și familia țiplă. Ăsta e echilibrul ăla de care vorbește lumea, nu prostii legate de timp. Că oamenii care au probleme cu gestionarea timpului vor avea mereu. Indiferent de job. Indiferent de familie. Punct.
  9. Când petreci timp cu familia, așa să fie. Dacă sună telefonul mereu, ori ești într-un job abuziv, ori stai prost la organizare. Statisticile spun că în peste 80% din cazuri stai prost la organizare. Lasă-ți treburile așa cum trebuie la muncă când pleci în concediu (dacă nu ai cum sau cui vezi punctul 7.) și petrece naibii timp cu familia când ai timp. Nu spăla vase. Nu spăla rufe. Da, știu, trebuie. Mereu vei avea dreptate pentru că motive se găsesc. Însă, nici un om pe patul de moarte nu a regretat că nu a petrecut mai mult timp inutil la serviciu.
  10. Munca se apreciază, însă doar rezultatele se plătesc. Ești bun? Ai rezultate. Restul e can-can. Pe mine nu mă ține nimeni la muncă fără rezultate. Probabil nici pe tine. Concentrează-te pe rezultate. Nu lăsa mâncătorii de timp să-ți mănânce timpul. Stabilește priorități, fă-ți reguli. Nu te abate. Și keep going. Totul se restartează la începutul lunii.

Și pentru cei care se grăbesc să judece că 10 ani în aceeași firmă înseamnă planfonare am să le zic o mică istorie, ca să nu-și mai dea aiurea cu părerea și să nu mai se dea lipsiți de prejudecăți când ei judecă ca țața Floarea în fundul curții.

În 2005 am început ca și consultant vânzări IT, în 2006 am devenit director de magazin, în 2007 am devenit evaluator intern, în 2008 am devenit trainer intern de vânzări, în 2010 am devenit manager de dezvoltare vânzări, realizându-mi propriul departament de elită, în 2012 am devenit manager de marketing și asociat într-o firmă din grup, în 2014 am devenit manager de vânzări și marketing. Fiind asociat, în acest moment muncesc în firma mea. Nu plec.

Apoi, dacă asta înseamnă plafonare, când aproape în fiecare an aveam o provocare nouă… Explicațiile suplimentare nu sunt pentru oamenii normali la cap care au aterizat pe acest articol și l-au digerat așa cum trebuie, e pentru cei cărora le-a căzut greu la stomac.

About The Author

Gabriel Ursan

Blogger la GabrielUrsan.ro, om de marketing online și dezvoltare într-un grup de companii. Pasionat de online și tehnologie. Soț și tată (de fetiță). Vesel, ambițios, optimist. Apropo, ăsta e linkul meu de afiliere dacă vrei să cumperi ceva. Detalii despre publicitate pe blog găsești aici.

13 Comentarii

  • cKy

    Reply Reply 10/08/2015

    Cred ca am sa iti fur ideea :)

  • invata,invata, munceste,munceste, cumpara, mori

    Reply Reply 10/08/2015

    „o arzi in halu’ asta, esti o victima indoctrinata”…articolul tau este despre a fi impacat cu tine cand esti spiritual un ratat, un om ce traieste pentru mancarea din frigider si pentru masina, un om ce probabil si-a donat copilul bonei. Nici eu n-as intelege dac-as fi in locul tau, dar nu sunt. O sa vezi in viitor probabil despre ce vorbesc…asta daca o sa vrei sa vezi si n-o sa te refugiezi in ceva cumparat cu bani, ce te face „vesel” pe moment, vesel…nu fericit

    • Gabriel Ursan

      Reply Reply 10/08/2015

      Înțeleg la ce te referi. Articolul ăsta face referire strict la ce am învățat în 10 ani de muncă, nu în 10 ani de viață. Poate pe acest subiect voi scrie un articol separat.

  • Cristina

    Reply Reply 10/08/2015

    Articolul tau nu este deloc in tema cu poza pe care ai postat-o. Pari trist, obosit, necajit de soarta. Cearcane mari , nici urma de sclipire de fericire sau multumire in ochi… Inainte de a da asemenea lectii de viata altora mai bine ai incepe sa aplici ce spui aici pentru tine.Sa nu uitam si de cazurile fericite in care multi pleaca dintr-o companie si reusesc sa isi atinga adevaratul potential. Nu consider ca posibilitatea de promovare este de a ramane pentru vesnicie credincios unei companii. ( cum a fost exemplul tau … dupa 10 ani sa fii omul potrivit e o perioada extrem de lunga)

    • Gabriel Ursan

      Reply Reply 10/08/2015

      Cearcăne am de când ma știu, iar aia e singura poza mai serioasă pe care o am :)

      Uite ca nu m-am gândit la asta. Unde dai si unde crapă :)

      Ideea e următoarea: e un articol personal in care am zis ce am învățat eu in 10 ani de munca. Si atât. Nu am zis ca e litera de lege. E normal ca la alții sa funcționeze altfel lucrurile. Tocmai de aia e fain. Ca suntem diferiți.

      • Cristina

        Reply Reply 11/08/2015

        Este trist faptul ca atunci cand cineva nu este de acord cu tine automat ii pica greu la stomac. Este si mai trista antiteza perfecta de personalitate si caracter intre optimismul articolului si „completarile” pe care ai simtit ca este cazul sa le aduci in urma comentariului meu.

        • Gabriel Ursan

          11/08/2015

          Completarile nu erau pentru tine. Odata ce iti vezi comentariul aprobat inseamna ca putem purta o discutie normala. Ceea ce am si facut pana acum impreuna. Completarile sunt pentru cei ale caror comentarii le-am sters din cauza cuvintelor injurioase, amenintarilor etc.

  • Iulian

    Reply Reply 11/08/2015

    Oarecum iti împărtășesc unele experiențe , dar la începutul articolului ai zis ca e doar experiența ta , nu un sfat.
    La punctul 8 ai reusit sa dai un sfat.
    Poi sunt sfaturi , ori experiențe?

  • gabinegutu

    Reply Reply 11/08/2015

    Mie îmi pare sfatul unui om care gândește logic, care nu fuge de muncă și care își planifică viitorul. Poți să-ți alegi de aici ceea ce ți se potrivește, sau poți să te axezi pe pile, lene și „voi pleca afară”.

  • ice4you

    Reply Reply 12/08/2015

    Hehheeee … esti tinerelu’ … nu e rau ce ai invatat pana aici insa mai ai muuulte de descoperit/invatat despre oameni si societate. :) Trage tare, esti pe drumul cel bun. :)

  • roxana

    Reply Reply 18/08/2015

    Sincer sfaturile sunt utile si pertinente, cel putin mie asa mi s-au parut. Nu cred ca era nevoie sa vii cu completari pentru ca unii care nu inteleg intentia buna cu care ai scris acest articol. Intr-o alta ordine de idei se vede un oarecare subiectivism in aceste sfaturi pentru ca nu toti acelasi potential ca si tine, sau altii au mai mult. Din pacate sau din fericire nu ne nastem si nici nu suntem egali ca si talent, virtuti, energie, etc. Nu se stie daca cei care au plecat pentru 100 lei in plus au facut bine sau rau pentru ca esti constient ca daca ar fi ramas era imposibil sa ajunga toti asociati in firma. Sa zicem ca ai 10 oameni foarte buni in firma, ce faci ii promovezi pe toti in functia de director? Apoi daca stai bine si te gandesti, daca toti ar evolua in felul asta cine ar mai face munca de simplu angajat? Mai stiu o firma in care erau 2 angajati si 1 patron, si datorita rezultatelor bune unul din angajati a fost promovat ca Director de dezvoltare, ramanand ca saracul singurul angajat sa faca toata munca de birou. In rest cred ca ai enumerat niste chestiuni care nu tin neaparat de dorinda de a avansa ci doar de a nu-ti fura singur caciula.

Leave A Response

* Denotes Required Field