Sunt bărbat. Și nu-mi place să pierd mult timp la cumpărături. Pierdutul timpului la cumpărături are două mari dezavantaje. Pierzi timp. Iar timpul e singura resursă irecuperabilă. Pierzi bani. Adică, dacă o freci prin hipermarket ai șanse să pui în coș mult mai multe chestii pe care nu voiai să le cumperi. Mult mai multe. Pentru că mereu pui mai multe. Obiectivul e să nu pui mult mai multe decât pui de obicei.
În timp, eu mi-am dezvoltat următorul ritm de a face cumpărături în hipermarket. În primul rând îmi fac o listă. Folosesc aplicația de notițe de pe telefon. Lista o fac de tip bulleted, ca să pot bifa cu ușurință elementele de acolo și să-mi dispară din față. În general merg la un hipermarket cunoscut. Așa că am în minte organizarea internă a rafturilor și a categoriilor de produse.
Acest lucru îmi permite un scurt tur mental când îmi fac lista. Și fac această listă de cumpărături într-o ordine a intrării mele în magazin. Gen, intru și pe dreapta au aia. Ce-mi trebuie de acolo? Pac pe listă. Merg în față și pe stânga sunt produsele alea. Îmi trebuie ceva de acolo? Pac pe listă. Și tot așa. Astfel, totul decurge mult mai cursiv și, implicit, câștig timp.
În al doilea rând, îmi pregătesc de acasă o monedă de 50 de bani ca să nu pierd timp să schimb în bani mărunți. De asemenea, ca să nu petreci mult timp la cumpărături, îți sugerez să parchezi mai departe de intrare, dar mai aproape de un loc unde sunt depozitate cărucioarele de cumpărături. Astfel, după ce îți pui cumpărăturile în portbagaj, faci doi pași, lași căruțul și pleci.
În al treilea rând, nu plec nemâncat la cumpărături (pentru că ”nu ești tu când ți-e foame” și ai tendința să iei decizii pripite – plus că te enervezi mai repede) și îmi impun sentimentul de grabă. Dacă termin cumpărăturile mai repede și mă consider pe grabă am șanse mai mici să cumpăr prostii.
În al patrulea rând, și ultimul, nu mă bag ca țăranul cu căruciorul de cumpărături în raioanele aglomerate. Pe lângă faptul că deranjez și nu au loc oamenii să treacă (îi știți pe ăia care blochează căi de acces fără măcar să se gândească la asta?), mă mișc și mai greu. Și nu vreau să mă mișc greu. Așa că la fiecare culoar ”parchez” căruțul într-un spațiu în care nu deranjează pe nimeni. Și îl las acolo, că doar nu mi-l fură nimeni. Și mă duc rapid și iau de pe rafturi ce produse mă interesează și apoi le aduc la coș. Și tot așa.
