Surpriză de 8 martie

Pe data de 7 martie nici nu se simţea că a doua zi se va sărbători 8 martie, Ziua Femeii. În birourile corporatiste din Bucureşti nici măcar nu se pomenea de aşa ceva. Urma ca astăzi să se desfăşoare un meci de fotbal important pe care toţi bărbaţii vroiau să îl urmărească.

George era un microbist convins, însă prietena sa, Elena, nu putea pur şi simplu să-l sufere pe George când se apropia un astfel de meci. Chiar dacă nu ţinea neapărat cu echipa respectivă, era un eveniment care trebuia sărbătorit cu multă bere alături de prieteni. De fapt, orice meci merită sărbătorit cu bere alături de prieteni, în viziunea lui George.

Elena sosise din Vaslui special pentru a petrece toată săptămâna cu George. Îşi luase o săptămână de concediu pe care a obţinut-o cu greu de la şeful ei, şef care, între noi fie vorba, îi făcea avansuri destul de des Elenei şi chiar o invitase să petreacă împreună ziua de 8 martie la un restaurant important din Vaslui. George ştia cât de cât de aceste aspecte, însă Elena era de neclintit. Îl iubea pe Geroge şi îl asigura constant de fidelitatea ei.

Era un cuplu care reuşea să menţină o relaţie la distanţă de vreo 2 ani încoace. Elena nu putea să se mute încă în Bucureşti alături de George pentru că mama sa era bolnavă şi nu dorea să o părăsească, cu toate că aceasta o încuraja să-şi vadă de viaţă şi să o lase cu bătrâneţile ei.

ElenaGeorge ajunge pe la 18:30 acasă şi o găseşte pe Elena întinsă în patul său, învelită cu un cerceaf a cărui parfum îmbietor se simţea de la distanţă. Din priviri, îi dădea de înţeles lui George că e aproape goală și făcea asta zâmbind copilăreşte fără să-i spună nimic. George îşi dă repede cămaşa jos de pe el şi o aruncă pe un scaun. Face acelaşi lucru şi cu pantalonii. Se urcă încet în pat şi se îndreaptă către Elena. O sărută …

O sărută scurt şi sare din pat mergând la şifonier pentru a se schimba.

– Ştii iubito, am promis că mă găsesc cu băieţii în centrul vechi la Unirii cam în 30 de minute. Trebuie să ajungem cu mai mult timp înainte la barul unde avem rezervarea la meci.

– George, dar …

– Frumoasa mea, ştii că te iubesc. Te uiţi şi tu liniştită la TV, că eu voi veni acasă în maximum 30 de minute după ce se termină meciul. Promit.

– Hai că n-ai cum să te ţii de promisiunea asta. Străzile vor fi pline, iar la metrou va fi full. În maxim o oră după meci eşti acasă, da?!

– Da pui, vin să te iubesc!

– Vedem noi!

George se schimbă într-o ţinută mai lejeră şi iese grăbit pe uşă, nu înainte de a o săruta încă odată pe Elena. Ajuns la terasa din centrul vechi unde avea întâlnire cu prietenii, se apucă de băut bere.

Asus Padfone 2Elena nici nu ştia ce echipe joacă în acel meci, dar ştia când se termină. Se uitase la ceas şi îşi dăduse seama că în maximum 30 de minute George ar fi trebuit să ajungă acasă. Scoate smartphone-ul din dock-ul frumosului Asus Padfone 2 pe care îl avea şi îl sună pe George. Acesta nu a răspuns, însă Elena nu s-a impacientat crezând doar că nu-l aude din cauza gălăgiei de pe străzi. Aşa că bagă telefonul în docking-ul Asus Padfone 2 şi continuă să folosească dispozitivul în modul tabletă, mod care a făcut-o pe Elena să nu simtă când a trecut atât de mult timp.

Pentru că se prinsese în câteva mailuri importante de la nişte exportatori cu care lucra compania la care ea era angajată, nu şi-a dat seama că a mai trecut încă o oră. George trebuia să fie acasă deja de mult. Îl sună din nou dar nu răspunde. Elena deschide apoi pe smartphone aplicaţia Google Latitude şi observă că Geroge nu are nici un fel de problemă, aflându-se în continuare la bar. Se enervează destul de tare şi îşi aprinde o ţigară, uitându-se la harta Google. Se gândeşte că îl mai sună încă odată şi gata. Nervoasă, îl sună. George tot nu răspunde.

Se enervează şi trânteşte telefonul în mobilă. Dându-şi seama instant de ce a făcut, îşi ia telefonul de pe jos şi verifică dacă este în regulă. Spre bucuria ei, telefonul nu avea nimic. Îl bagă în docking şi strânge Padfone-ul la piept izbucnind într-un plâns necontrolabil. După 10 minute de plâns de nervi, deschide pe tabletă siteul cu mersul trenurilor şi observă că următorul tren din Bucureşti către Vaslui era peste aproape 2 ore. Îşi strânge în 15 minute toate bagajele, lăcrimând în continuare, îşi verifică bateria la tabletă care era destul de încărcată, chiar şi după o utilizare mai intensă, şi iese pe uşă, uitând lumina aprinsă în dormitor.

Înainte de a pleca, scoate totuşi din rucsac o cutie mai mare, frumos ambalată, pe care a lăsat scris un bilet înainte de a se îndrepta către gară.

George ştia forte bine că este urmărit de Elena pe Google Latitude atunci când întârzie şi nu răspundea la telefon pentru că vroia să-i facă o surpriză acesteia. De fapt, nici nu avea cum să răspundă la telefon pentru că îşi lăsase smartphone-ul, tot un Asus Padfone 2, la bar, unui prieten ospătar de acolo. Special ca să nu ştie Elena când pleacă.

chitaraAjuns în faţa blocului, alături de mai mulţi prieteni cu care văzuse meciul, s-a aşezat sub balcon şi a început să-i cânte Elenei o serenadă. Avea trei prieteni care se descurcau foarte bine la chitară şi vreo doi care aveau o voce acceptabilă. George chiţăia şi el cântecul de dragoste alături de ei :). A vrut să facă un gest foarte romantic de 8 martie, dar nu vroia să aştepte până se lumina de ziuă. Pregătise momentul ăsta de ceve vreme cu prietenii săi, inclusiv ieşirea în oraş la meci.

– Elena! La mulţi ani! Te iubesc! strigă George.

Nu se întâmplă nimic. Nici urmă de Elena la geam.

– Ştiu că eşti acasă, că ai lumina aprinsă! Se vede!

Din nou, nici un răspuns. Băieţii s-au uitat unii la ceilalţi şi s-au înţeles din priviri că trebuie să meargă în apartament ca să nu trezească tot cartierul. George deschide uşa entuziasmat, crezând că Elena e la duş. Merge şi verifică baia, dar nu era nimeni. Se uită în toată casa. Nici urmă de Elena.

– Uite mă, ai aici un pachet şi un bilet! zise unul dintre prieteni.

Geroge luă biletul în mână şi citise următoarele

„Nu-mi vine să cred că mi-ai făcut una ca asta! În cutie e cadoul pe care vroiam să ţi-l ofer pe 9 martie. Poţi să te speli pe cap cu el. Pe mine nu mă mai interesează nimic! Voi petrece 8 martie cu altcineva!”

Un prieten de-al său ia pachetul şi îl deschide.

– Băăă! Tu ştii ce ai aici mă? Este un Asus Taichi! Un Asus Taichi, nu-mi vine să cred!

Geroge stâtea înmărmurit cu biletul în mână, în timp ce prietenii săi se adunară în jurul laptopului.

– Deşi este mic şi are doar 11,6 inchi, rezoluţia ecranului este full HD, deci poţi rula absolut orice fără probleme. Este un laptop şi o tabletă în acelaşi timp. În zona din faţa tastaturii are un ecran normal, iar pe partea cealaltă are un ecran tactil multitouch în 10 puncte.

– Da mă, am citit şi eu că este unealta supremă atât pentru business cât şi pentru entertainment. Citisem mai de mult un articol bun despre el pe un blog. Datorită ecranului dublu, când eşti în faza de producţie te foloseşti de tastatură şi de ecranul normal, iar când eşti în faza de entertainment sau producţie uşoară, îl foloseşti ca tabletă.

– Cu o singură apăsare de buton comuţi între tabletă şi laptop, este foarte subţire şi foarte plăcut la atingere, uite ia-l şi tu în mână să vezi cum e!

– Plus de asta, are mai multe scenarii de folosire. 1, îl foloseşti ca laptop simplu. Ecran, tastatură, touchpad şi spor la treabă. 2, îl foloseşti ca tabletă, ai culcat display-ul şi ai o tabletă subţire de toată frumuseţea. Nu se văd taste, nu îşi dă seama nimeni că ai în mână un laptop veritabil. Pur şi simplu te pui în pat şi îl foloseşti ca pe o tabletă meseriaşă.

– 3, îl foloseşti ca mijloc de entertainment sau de prezentare restrânsă. Poţi seta ca ce se vede pe ecranul din faţa tastaturii să se vadă şi pe ecranul touch. Astfel, poţi să pui un film sau un set de poze în slideshow ca să te uiţi împreună cu familia. Sau, gândeşte-te că eşti într-o şedinţă şi vrei să arăţi unui coleg un grafic sau un tabel Excell. Voila, veţi vedea amândoi acelaşi lucru, fără să fie nevoie ca partenerul tău să se aşeze în faţa ecranului tău.

– 4, îl foloseşti ca unealtă de lucru la dublu. Poţi opta ca pe ecranul din faţa tastaturii să se vadă una, iar pe ecranul tactil să se vadă alta. Astfel, poţi lucra împreună cu un partener. Tu, spre exemplu, ai de trimis emailuri şi ai nevoie de tastatură, iar partenerul tău are nevoie să facă un pic de research pe net sau pur şi simplu să vadă un film cât îţi faci tu treaba. Gândeşte-te că poţi să pui și desene animate la copil ca să stea cuminte cât tu îţi scrii mailurile sau articolul pe blog :). Pe acelaşi dispozitiv. Simultan!

– Şi mai are şi procesoare de ultima generaţie, gen Intel i7, hard disk ultra rapid SSD, cameră foto de 5MP încorporată, sunet de calitate prin tehnologia SonicMaster acompaniată de Bang & Olufsen ICEpower, acumulator Li-Ion de 6 celule care ţine până la 5 ore şi greutate de doar 1,25 Kg.

– Băi George! Femeia asta te iubeşte mult tare! Mai eşti cu noi? Unde ţi-e gândul?

gara de nordGeorge se întoarce şi smulge din mâna prietenilor laptopul tabletă Asus Taichi despre care aceştia vorbiseră atât de mult. Îşi dăduse seama că Elena plecase spre Vaslui. Încă mai avea şanse să prindă trenul. Cu tableta la subţioară o ia la fugă pe scările blocului, direct la maşină. Bagă cheia în contact, porneşte motorul şi pleacă cu scârţâit de roţi. Ajunge la gară într-un timp foarte scurt, parchează pe unde apucă şi fuge către peronul de unde pleca mereu trenul de Vaslui. În alergarea sa dărâmă două femei mai în vârstă şi se loveşte de un coş de gunoi care i-a provocat o cădere de toată frumuseţea. Parcă era ca în filmele americane :).

În timp ce se ridica de jos, George observă cum trenul de Vaslui se îndepărtează de gară, mărindu-şi viteza de deplasare. Trage aer în piept şi aleargă după tren ca un nebun. Era absolut imposibil să mai ajungă la el, însă nu s-a lăsat aşa uşor. Când şi-a dat seama că nu mai are nici o şansă, se opreşte, scoate laptopul Asus Taichi şi îl deschide pe modul tabletă. Deschide siteul cu mersul treburilor şi observă că următorul tren către Vaslui este abia la ora 15:00. George înnebunit de supărare uită pe moment că are şi maşină, astfel încât să plece la Vaslui cu ea în căutarea Elenei. Numai gândul că aceasta ar fi putut petrece ziua de 8 martie cu şeful ei, care îi făcea avansuri, îl termina.

Se strânse cu mâinile de faţă. Probabil plângea. Probabil. Pentru că melodia trupei Holograf cu „Și bărbaţii plâng câteodată” creează o certitudine falsă printre ascultători. Corect ar fi „Și bărbaţii probabil plâng câteodată, dar nu e sigur, nu-i aşa?” :). Lăsând gluma la o parte, George era cu adevărat trist. Urla supărarea în el. Trebuia să fie ziua perfectă de 8 martie. Când îşi pierduse orice speranţă, o mână fină îi atinge creştetul capului. Mirosul cremei de mâini pe care o folosea Elena era inconfundabil.

George îşi ia mâinile de la ochi şi încremeneşte. Era Elena, iar în spatele ei se vedeau cum vin agale şi prietenii lui care au cântat serenada.

– Bună iubitule!

– Dar ce s-a întâmplat? Cum? Nu se poate …

– George, linişteşte-te. Iniţial m-am supărat foarte tare şi am vrut să plec către Vaslui. De fapt, o şi făceam. Însă am avut norocul să-mi iau o cafea şi să o beau pe banca din parcul apropiat de blocul nostru. Ajungeam la gară imediat şi nu avea rost să aştept acolo. Chiar înainte să plec spre tren, am auzit serenada de la depărtare. Când mi-am dat seama că e pentru mine, mi-am dat seama că eşti un scump şi am vrut să alerg către tine.

– Şi de ce nu ai făcut asta?

– Of iubitule, am zis că merită să te surprind, să vin din spatele tău şi să-ţi pun mâinile la ochi, însă ai luat-o la goană cu băieţii spre apartament. Apoi, mi-am dat seama că va fi amuzant să nu mă găseşti acasă şi să citeşti acel bilet. La urma urmei simţeam că o meritai puţin, chiar dacă în tot acest timp mi-ai pregătit un gest atât de frumos. Te aşteptam în faţa blocului, ascunsă după câteva maşini parcate.

– Ok, dar eu am coborât după aia.

– Da, ca vântul şi ca gândul. Ai alergat ca un disperat la maşină şi când te-am strigat nu m-ai mai auzit de cât de tare au scârţâit roţile acesteia. Aşa că am aşteptat să coboare prietenii tăi pe care i-am rugat să mă ducă la gară, pentru că doar acolo mă puteai căuta. Şi iată-mă.

– Of, ce bine draga mea! Însă am şi eu o curiozitate! Cu cine aveai de gând să petreci 8 martie? Că aşa ai scris pe bilet!

– Cu mama mea prostuţule! Vino încoace, te iubesc!

imbratisare– Şi eu te iubesc!

A urmat o îmbrăţişare şi un sărut ca în filme, însă în loc de aplauzele oamenilor din gară care ar încheia cu succes un astfel de film, au venit doi agenţi de la poliţia comunitară.

– Bună seara! Actele dumneavostră domnule.

George scoate cartea de identitate cât ai zice peşte şi o dă agenţilor care se uită pe ea atent.

– Deci, domnule Popescu, George Popescu, vă place să dărâmaţi din picioare femei în vârstă în timp ce alergaţi ca besmeticul prin gară?

– Am alergat după dragostea mea domnule poliţist.

– Foarte bine ai făcut tinere! Să vă iubiţi şi să vă înţelegeţi bine! La mulţi ani de 8 martie doamnă! O seară bună vă dorim.

Acest articol este pură ficţiune şi reprezintă participarea mea la etapa 8 din cadrul competiţiei BlogWars 2013. Pe această cale doresc să urez tuturor femeilor si tuturor femeilor din viaţa voastră, un 8 martie plin de surprize! Suprize la fel de plăcute ca Asus Taichi, dar fără o poveste atât de agitată în spate :).

About The Author

Gabriel Ursan

Blogger la GabrielUrsan.ro, om de marketing online și dezvoltare într-un grup de companii. Pasionat de online și tehnologie. Soț și tată (de fetiță). Vesel, ambițios, optimist. Apropo, ăsta e linkul meu de afiliere dacă vrei să cumperi ceva. Detalii despre publicitate pe blog găsești aici.

27 Comments

  • Offf cred ca ai sa castigi si de data asta, caci e tare frumoasa povestea ta:)!

  • Iulia Kelt

    Reply Reply 08/03/2013

    Mă așteptam la o abordare romantică din partea ta și nu m-ai dezamăgit! :)

    • Gabriel Ursan

      Reply Reply 08/03/2013

      Romantic realista cu iz de actiune neasteptata :). As fi vrut sa-l duc pe George si pe la Vaslui, dar se lungea treaba si cine stie ce mai patea acolo :).

      • Iulia Kelt

        Reply Reply 09/03/2013

        Ține-l safe, lasă Vasluiul! :D

  • Bogdan Dinică

    Reply Reply 09/03/2013

    Ahh, ce bine a sunat, cum era ? ” iLIKE iLIKE ” ;)
    Bravo Gabi !

  • cotos

    Reply Reply 09/03/2013

    :) Foarte tare.Este o poveste care m-a captivat..Sper sa iti aduca victoria..

  • D-Petre

    Reply Reply 09/03/2013

    Ce sa zic … am citit articolul pe nerasuflate pentru ca povestea e captivanta iar integrarea detaliilor tehnice este facuta exact acolo unde trebuie si exact atat cat trebuie.
    Felicitari!

  • Adrian

    Reply Reply 09/03/2013
    • Gabriel Ursan

      Reply Reply 09/03/2013

      Multumesc Adrian! Am citit articolul tau si pot spune ca m-a bucurat foarte mult!

  • Gabi avem timp sa votam pana luni, nu?

  • Multumim, La multi Ani si sotiei tale, cu intarziere ce-i drept :)
    Si la multi ani tie pentru astazi, sa fii fericit :)

    Cat despre acest gen de povesti de dragoste mai tumultoase, sunt cele mai deosebite :)

    • Gabriel Ursan

      Reply Reply 09/03/2013

      Multumesc Alina! Am primit cele mai bune note de pana acum si chiar daca am tot iesit pe primul loc, nu ma asteptam sa primesc note atat de bune intr-un timp atat de scurt. Dar banuiesc ca te-ai bazat pe asta :).

      • Gabi imi pare rau sincera sa fiu pt nota pe care ti-am dat-o, am votat in functie de cum mi-au placut articolele… nu vreau sa te superi pe mine, niciun articol nu a fost slab… dar cumva trebuia sa votez…

        Sper ca nota mea sa nu te faca sa imi porti ranchiuna..

        • Gabriel Ursan

          10/03/2013

          Doamne fereste Alina, cum sa ma supar? Nu trebuie sa te justifici in nici un fel. Stai linistita.

        • LItere Stacojii

          10/03/2013

          Ok, multumesc.. totusi nu cred ca vei iesi si nici nu as vrea sa iesi pt ca esti foarte…

        • Gabriel Ursan

          10/03/2013

          Daca ar fi sa ma bazez doar pe notele primite de la jurati pana acum, nici eu nu cred ca voi iesi, insa ramane de vazut cum va aprecia juriul articolul meu.

        • LItere Stacojii

          10/03/2013

          Multa bafta!

  • Pato Basil

    Reply Reply 09/03/2013

    Bafta si runda asta!

    • Gabriel Ursan

      Reply Reply 09/03/2013

      Este deja. Am primit mai multe note maxime de la jurati decat in orice runda :). Multumesc tuturor!

  • Revo

    Reply Reply 10/03/2013

    Ti-am dat nota maxima pentru ca ai surpins foarte bine clipa aia dintre dezastru si fericire :)

    • Gabriel Ursan

      Reply Reply 11/03/2013

      Multam Revo! Ma bucur ca tura asta am fost mai pe gustul tau :). Ce-i drept, in articolul trecut ma lovise o pana de inspiratie sau ceva necunoscut, dar tura asta mi-am revenit.

Leave A Response

* Denotes Required Field