Legătura dintre șofat și gramatică

Am scris o carte! Se numește ”De ce nu”. Vezi aici despre ce este vorba și înscrie-te pentru precomandă. Mulțumesc!

Legătura dintre șofat și gramatică este următoarea: nu mai există rușine. Vă explic imediat.

Pe vremea mea (nu credeam niciodată că voi zice asta, dar iată că am găsit o ocazie să o fac) lucrurile stăteau un pic altfel. Pe vremea mea îți era rușine să fii prost. Dar rușine mare. Când eram copii și stăteam toată ziua prin fața blocului, aveam momente când făceam un fel de concursuri de cultură generală.

Ca să nu mai zic că fiecare greșeală de scriere era taxată. Un prieten avea și un jurnal în care nota greșelile de scriere sau de exprimare a unui alt prieten care mai dădea cu bâta în baltă pe acest subiect. Și ori de câte ori aveam chef de râs aducea Mircia caietul cu greșeli ale prietenului nostru (nu îi voi da numele că a rămas ofticos și în ziua de azi :)) și făceam ditamai caterinca în gașcă. Cu alte cuvinte, nu îți permiteai să fii și prost să și semnalizezi pentru că erai ținta tuturor bășcăliilor vreme îndelungată. Nu la modul urât și agresiv, nu mă înțelegeți greșit – ne distram (tuturor ne venea rândul).

Acum observ că nu mai e nici o rușine să fii prost și să semnalizezi. Uitați-vă doar pe la comentariile de pe Facebook de la anumite știri. O grămadă de oameni care nu știu să scrie. Agramați, idioți. Oameni care nu știu ce-i aia cratimă. Oameni care scriu cuvântul ”început” cu â din a, adică ”anceput”. Nu are nimeni pretenții la diacritice. Să fim serioși, nu e cazul să o dăm în extrema cealaltă.

Partea cea mai nasolă e că dacă le dai oamenilor ăștia un feedback, reacționează urât tare de tot. Gen: ”M-am grăbit.”, ”Lasă că nu scrisul e important, ce spun e important.”, ”Nu mai puteai tu dormi de cum scriu eu când se fură atât în țara asta.” și tot felul de scuze din astea de rahat. Concluzia e că nu le pasă că sunt proști și mai și semnalizează treaba asta. Scuze, nu proști, ci agramați. Da, știu, e o diferență.

Aceeași poveste e și cu șofatul. Ne întoarcem un pic în trecut. Crescusem un pic mai mari și ne luasem permise de conducere. Și fiecare era ”șofer”. Dacă semnalizai cumva o curbă sau parcai ca naiba (cum se întâmplă des acum) atâta îți trebuia. Se făcea o grămadă de bășcău pe subiectul ăsta de nu-ți mai venea să repeți greșeala aia. Dacă crescusem un pic nu însemnă că nu puteam face glume imature :) În ziua de azi e altfel. Cine e bizon în trafic se crede tare. Și e mândru de asta. Adică e prost și semnalizează. Pardon, nu semnalizează.

O carte despre gramatica limbii române se poate cumpăra de aici, iar codul rutier de aici. Le puteți cumpăra cu încredere. Nu știu de ce, dar cred că oamenii care au nevoie de una dintre cărți, au nevoie și de cealaltă – s-ar putea să fie o strânsă legătură.

Te interesează marketingul? Am un articol actualizat aici despre cele mai bune unelte de marketing care îți cresc câștigurile.