Update: Robert și-a dorit ca piesa asta să fie la înmormântarea sa. Cu lacrimi în ochi, așa să fie!
Pe Robert Cadar l-am cunoscut acum mulți ani. Prima oară pe Twitter. Apoi ca blogger.
El era @romanticu pe Twitter și RobertCadar.ro pe blog.
În lumea sportului, Robert era cunoscut ca și maratonist.
Un om pe care nu l-am cunoscut personal, dar pe care îl simțeam aproape. Din Brașov.
Astăzi, Robert a încheiat martonul cancerului.
Se lupta cu această boală crâncenă de ceva timp (pe blogul său găsiți mai multe informații).
În ultimele zile s-a simțit foarte rău. Mai exact, pe 10 septembrie a început starea de rău.
Până atunci a fost ok. În luna august chiar a fost foarte activ pe rețele sociale.
Astăzi, pe 15 septembrie 2018 Robert a murit. A murit doar fizic.
Pentru că el va fi mereu în inimile și în sufletele noastre. Pentru unii ca blogger, pentru alții ca maratonist. Pentru mine și cei mai mulți dintre noi, ca om.
Este prima oară în cei 10 ani de blogging când un blogger pe care îl cunosc moare.
Este durerors. Este inimaginabil. Este de neînchipuit pentru mine. Cu atât mai greu este de digerat faptul că Robert avea în jur de 40 de ani (chiar dacă arăta de 30).
Din păcate nu mai putem face nimic acum. Însă putem să îi cinstim amintirea și să învățăm din lupta sa bravă cu această boală necruțătoare. Și să învățăm din acțiunile sale. Din tot binele pe care l-a făcut. Din toate cauzele pe care le-a organizat sau la care a participat.
Parcă Dumnezeu face astfel încât să-i ia pe cei buni mai repede.
Îmi pare foarte rău.
Fizic îmi pare foarte rău. Psihic îmi pare foarte rău.
Nu m-am confruntat până acum cu o astfel de senzație.
Sper cu adevărat să existe o altă lume după. Pentru că Robert merită să aducă valoarea spiritului său oriunde s-ar afla acum.
Zbor lin, Robert!
Sincere condoleanțe familiei.
Robert (lasă-mă să-mi imaginez măcar că citești asta, deși știu că nu e așa), ne vom aminti de tine ca ca inginer, blogger, fotograf, ciclist, alergător montan, maratonist și mai ales ca om.
Dumnezeu sa-l odihneasca! cancerul este necrutator si alege la intamplare..
dureros… saptamana asta mi-am pierdut si eu tatal si stiu ce inseamna.. :(
Dumneeu sa-i ierte!
Îmi pare tare rău Fabian. Numai tu știi prin ce treci acum. Dumnezeu să odihnească sufletul tatălui tău și să-i bucurați amintirea numai cu fapte bune pe care voi ca familie el și-ar fi dorit să le faceți. Sunt alături de tine, chiar dacă din spatele tastaturii e greu să-ți aducă cineva o mângăiere :(
Îmi pare rău pentru pierdere, pentru oamenii minunați care se duc parcă primii…