Responsabilitate

Treaba cu neasumarea responsabilitatii

Când vorbim de asumarea responsabilității treaba e simplă. Îți asumi responsabilitatea sau nu. Nu există nuanțe sau situații. Marea majoritate a oamenilor care nu-și asumă responsabilitatea au cele mai bune scuze să nu o facă. Îți vine să-i crezi de fiecare dată când îi auzi. Pentru că s-au antrenat de mult pentru asta.

Face parte din stilul lor de viață ca altcineva să fie responsabil pentru ei, pentru viața pe care o duc, pentru lipsa lor de timp, pentru momentele lor de uitare. I-ați văzut conturați un pic mai mai bine în noiembrie 2014. Pentru că erau conturați în procente, cu toate că generalizarea nu-și are rostul în acest articol.

De unde vine lipsa de responsabilitate? Sincer, mi-ar plăcea să știu. Pentru că o observ din ce în ce mai des. Și cel mai grav este că o observ și la oameni din tânăra generație. Oameni care au stat agățați prea mult de mama și de tata, iar când s-au văzut într-un job au continuat cu aceleași obiceiuri. Ce-i ăla stoc? Ce-s alea rezultate? Ce-i ăla feedback? De unde până unde îmi dai tu mie feedback? E prost. Și nici măcar nu ți l-am cerut. Sunt cetățean european și am drepturi, nu obligații, mai lasă-mă naibii în pace cu sclavagismul ăsta modern despre care tot citesc pe internet.

Dacă vă sună ceva cunoscut, să știți că nu este un pamflet pe care să-l tratați ca atare. Este o realitate a vremurilor noastre. Am mai scris despre obiceiuri de succes și obiceiuri care nu aduc succes. Treburile au rămas la fel. Noțiunile care îți garantează lipsa de succes sunt exact aceleași.

Nu te aștepta să ai succes dacă ești plângăcios, morocănos, cârcotaș sau, mai nou, nu-ți asumi responsabilitatea. Poți fi cel mult o vedetă (programator, fotbalist, cântăreț, dansator etc.) tolerat de un bou care când va observa că pierde bani de pe urma ta va lua o decizie legată de tine. Care crezi că va fi aia? Lumea nu are timp de fițe și figuri, dacă ”lumea” nu e ziar de scandal în exemplul ăsta.

Să zicem că ești un angajat pe execuție cu rezultate proaste în ultima vreme. Nu ți-ai îndeplinit norma la fabricat șireturi. Cel mai probabil, de vină pentru treaba asta e în aparență managerul tău, aparatul de fabricat șireturi pe care lucrai și doi colegi bulangii care te țin prea mult de vorbă la cafea cu nimicurile lor plictisitoare. Deja ai trei scuze plauzibile. Și totuși, cine își asumă responsabilitatea pentru asta? Nu tu, normal. Că ai avut o zi proastă, începi să-ți dai seama că n-ai nici bani, nici viață personală și că ai fost și bolnav când erai mic.

Cine vrea să înțeleagă ce scriu, înțelege. Cine nu, se întoarce la aceleași articole motivaționale cu fericirea în 10 pași sau la un film piratat. Depinde de ce are chef să facă în momentul ăsta. Sărbători fericite! :)

About The Author

Gabriel Ursan

Blogger la GabrielUrsan.ro, om de marketing online și dezvoltare într-un grup de companii. Pasionat de online și tehnologie. Soț și tată (de fetiță). Vesel, ambițios, optimist. Apropo, ăsta e linkul meu de afiliere dacă vrei să cumperi ceva. Detalii despre publicitate pe blog găsești aici.

2 Comments

  • Rares

    Reply Reply 25/12/2014

    Bine zis. Sărbători fericite!

  • cKy

    Reply Reply 25/12/2014

    Si plângem ca nu suntem performanți.
    M-am luat de unu de la tehnic ca nu a tras de 2 luni un cablu de net pentru un alt coleg , nu a știut sa explice ci doar „nu am în ce echipament sa mă conectez….doar dacă iau de acolo, de acolo”. Google tu ești ăla de la tehnic, fa nu îmi explica mie ce ai fi putut sa faci.

Leave A Response

* Denotes Required Field