Dacă toţi oamenii din lume ar fi punctuali, toţi oamenii din lume ar fi mai bogaţi.
Treaba asta ar merita să ajungă la rang de citat după ce mor :).
Menţionez şi repet pe unde pot că timpul este singura resursă irecuperabilă. Banii se recuperează, bunurile se recuperează, experienţa se recuperează şi chiar sănătatea se recuperează, însă timpul nu se poate recupera niciodată.
Stau şi mă gândesc de multe ori la oamenii care ar mai fi avut nevoie de încă puţin timp pentru a face ceva remarcabil sau pentru a-şi trăi viaţa pur şi simplu frumos. În acelaşi timp, mă gândesc la oamenii care îşi bat joc de el, de timp.
Dragilor, timpul merită preţuit cum nu se poate mai bine. Merită să conştientizăm fiecare minut, fiecare oră şi fiecare zi din viaţa noastră. Ziua unor oameni de succes are tot 24 de ore. Când aceştia nu mai au ce să facă cu banii, caută să-şi câştige timp, pentru că timpul folosit corect le-a adus tot ce au vrut. Timpul este o resursă irecuperabilă, dar şi o resursă care se află în acelaşi timp la îndemâna oricui.
Într-o lume ideală, ar trebui să existe şi o facultate de timp, aşa cum există şi o facultate de ştiinţe economice. O facultate în care să învăţăm cum să câştigăm timp şi cum să-l gestionăm cu folos. Din păcate, nu există aşa ceva şi în afară de câteva traininguri de time management care nu oferă prea mult follow-up, trebuie să ne bazăm pe bun simţ.
Da, pe bun simţ. Pentru că respectarea timpului se mănâncă cu mult bun simţ.
Punctualitatea ar fi un prim pas. Merită (ca să nu zic „trebuie„, ştiţi voi, cuvântul ăla de care se feresc toţi „dezvoltatorii” personali) să fim punctuali şi să impunem punctualitate. Prima săptămână e uşoară, însă menţinerea unui stil de viaţă punctual este cu adevărat marea noastră provocare.
Vom găsi mereu motive să nu fim punctuali. Întotdeauna vor fi motive suficient de bune încât să ne păcălim creierul că am avut cu adevărat treabă şi de aceea nu am reuşit să fim punctuali. Asta e clar. Un om cu o conştiinţă sănătoasă nu va putea dormi noaptea dacă nu are motive suficiente să-şi justifice lipsa de punctualitate, nereuşitele sau lipsa „de orice„. E normal, dar nu firesc.
Punctualitatea implică multă disciplină, calcule şi rigurozitate. Ei bine, treburile astea sună dur pentru orice spirit liber, care înţelege libertatea şi liniştea aşa cum vrea el. Nu contrazic pe nimeni, însă pot să observ întotdeauna rezultatele. Pe scurt, dacă ajungi la o anumită vârstă şi nu evoluezi semnificativ, se prea poate să-ţi fi bătut joc de timp. Atât de timpul tău, cât şi de timpul altora.
Da, ştiu că e greu şi că nimeni nu te înţelege. Vei muri cu aceste sentimente şi în puţin timp nimănui nu îi va păsa. Cel mult, va spune că ai fost un om bun, aşa, de dragul amintirilor pozitive despre un om mort. În rest, zero.
Dacă nu reuşeşti să respecţi o oră pentru ceva, un deadline specific, orice încadrat în timp, nici copilul pe care îl educi nu va putea, nici oamenii pe care îi conduci nu vor putea, nici oamenii din jurul tău nu vor putea. Pentru că cei care respectă cu adevărat timpul îţi vor oferi mai multe şanse să faci şi tu la fel, însă te vor părăsi încet, încet, căutând oameni cu valori comune.
Când nu ai suficient respect pentru timp, nu vei reuşi să fii punctual nici când ai cu adevărat treabă şi nici când nu ai cu adevărat treabă. Lipsa de punctualitate este un stil de viaţă mai mult sau mai puţin conştientizat.
Mulţi consideră că punctualitatea e o povară mult prea mare, care creează stres şi presiune. Aceeaşi oameni îşi vor da seama mai târziu că lipsa de punctualitate este de fapt povara mult mai mare care creează stres şi presiune.
Prea târziu să faci ceva în sensul ăsta? Nu e niciodată prea târziu atâta vreme cât ai timp. Important e să găseşti o cale astfel încât minunea schimbării să nu dureze doar o zi, o săptămână sau o lună. După o schimbare, oamenii au tendinţa să se gândească şi să revină mereu la starea de fapt iniţială. Provocarea constă în „cum să menţii schimbarea„, nu în schimbarea propriuzisă.
adevarat vorbesti….
Eu nu-s facut pentru asa ceva. Chiar daca sunt cu ceasul in mana mereu ajung cu 5 minute mai tarziu in tot ceea ce fac.
In ultima vreme, s-a mai schimbat situatia, responsabilitatile de la serviciu m-au facut sa plec mai devreme de acasa ca sa-mi pregatesc tot ce am nevoie. DAR nu mereu se intampla asta si..de multe ori am discutii pe tema asta.
Sfatul meu e sa-ti dai ceasul inainte cu 5 min ptr inceput si sa incerci sa uiti de asta!