Fiecare elev din fiecare şcoală ar trebui să aibă posibilitatea de a învăța tehnologia computerelor

Pentru că dezvoltă gândirea necesară succesului în zilele noastre. Uitându-mă la serialul Silicon Valley uneori îmi părea rău că n-am învățat să scriu cod la viața mea. Îmi venea să mă ridic din pat și să învăț să scriu cod. Și am început să caut pe Google diverse soluții și tutoriale. Am dat peste o soluție destinată copiilor, care mi se potrivește și mie. Dar se potrivește și copiilor voștri. Vă recomand să vizitați code.org și să vedeți resursele de pe acolo. Poate faceți o lecție frumoasă împreună cu copilul.

15 comentarii la „Fiecare elev din fiecare şcoală ar trebui să aibă posibilitatea de a învăța tehnologia computerelor”

  1. Azi-mâine se împlinesc 30 de ani de când am scris prima linie de cod… e frumos privind dinafară, e frumos privind din interior dar cel puțin pe mine m-a influențat enorm: mă trezesc în viața de zi cu zi gândind și acționând algoritmic iar noaptea nu de puține ori se întâmplă să scriu cod și în somn.

    Dar partea cea mai frumoasă în programare este că înveți tot timpul, pur și simplu nu poți spune niciodată GATA sau dacă crezi că poți spune aceasta e mai bine să te apuci de făcut altceva căci în curând vei fi depășit de situație.

    Altfel cred că oricine poate învăța bazele programării, măcar până la nivelul de a înțelege ce se întâmplă sau cum funcționează toată treaba aceasta.

    Răspunde
  2. Din propria-mi experiență, pot spune că online nu e cea mai ușoară cale de a învăța programare. Fără un mentor, poți învăța greșit, sărind peste concepte fundamentale. Fără un mentor, ai doar un plan, nu o planificare. Un profesor bun nu numai că te ajută să ajungi unde dorești, dar îți netezește calea.
    În perioada când ajutam câțiva liceeni să aprofundeze programarea, nu le permiteam să folosească Google pentru soluții, din simplul motiv că Internetul e plin de prostii, care ajung în primele rezultate ale căutărilor prin metode pe care n-are rost să le descriu aici.
    Să fii programator – să vrei să devii unul – înseamnă să înveți în continuu, fără să te oprești la vreo vârstă – lucru pe care tot un mentor / profesor bun ți-l inspiră / insuflă.
    Din câte știu – tot din propria-mi experiență – cel puțin în Galați, sunt foarte foarte rari profesorii care predau cu adevărat programare la licee și mai ales la universitate. Ce să mai vorbim de școala generală.
    Îi felicit pe Pribo că și-a găsit timp să facă tutoring!

    Răspunde
  3. e normal să priveşti scrisul de cod ca un ceva cu dus-întors dacă începi să înveţi programare de-abia prin clasa a 8-a sau a 9-a sau din liceu; programa din şcolile generale nu conţine cursuri de programare din motive pe care nu vreau să le enumăr aici (şi programarea nu înseamnă doar C, mai există Python, Ruby ş.a.); eu sunt tatăl unei fetiţe de clasa a II-a şi ţin cursuri gratuite de programare pentru copiii (atenţie, nu sunt programator, sunt inginer într-un domeniu total diferit) din şcoala fii-mii, iar copiii se descurcă absolut excelent; prin liceu ei nu se vor plânge de debugging ci le va face plăcere să depaneze erori pentru că vor fi învăţat concepte încă de mici şi într-un mod cât se poate de concret

    Răspunde
    • Salut, Pribo! :)

      Nu-i blogul meu, dar comentariul tău este legat de ceea ce am scris eu, așa că-mi permit să-mi răspund. Sper să nu se supere Gabi. :)

      În primul rând, am uitat să menționez că am mai făcut programare și înainte de liceu. Ceva Visual Basic, apoi Pascal la Palatul Copiilor, dar mneah, nu-i de mine și nu cred că situația ar fi stat altfel dacă aș fi început treaba asta la o vârstă mai fragedă.

      Așa cum am mai spus, nu toată lumea poate fi programator. Și nici nu trebuie. Probabil că ție ți se pare procesul de creare a kinetic typography la fel de plictisitor cum mi se pare mie programarea pentru că trebuie să potrivești cuvintele și partea audio perfect, dar, cum am spus, suntem diferiți.

      Jos pălăria pentru tine pentru că ajuți copii să învețe programare! Am tot respectul pentru oamenii care oferă o mână de ajutor în formarea unui tânăr pentru că și mie mi s-a oferit o mână de ajutor, dar în alt domeniu. :)

      Răspunde
  4. IT-ul nu înseamnă numai programare. Domeniul e foarte vast (n-are rost să enumăr tot ceea ce cuprinde, căci majoritatea celor care scriem pe aici ştim sau intuim), dar nu cred că strică nimănui să aibă habar măcar de cum se scrie o linie de cod şi cum se concepe un program. Asta ajută atunci când te orientezi spre o subramură a IT-ului, căci ai altă viziune asupra întregii panorame a subdomeniului respectiv.
    Nu sunt programator, dar pot să mă uit şi să înţeleg mici părţi dintr-un program – ştiu unde să mă uit să schimb o culoare, un font, o aliniere, chestii dintr-astea mărunte; când nu mă mai descurc, apelez cu încredere la tata Google. :)

    Răspunde
  5. La mine in liceu sunt numai programatori. Stiu astia programare foarte bine, si ma refer la multe limbaje: PHP, HTML, CSS, MySQL, JS. LOL. Lasand gluma la o parte, e trist, toti isi pierd vremea pe facebook si de abia stiu sa deschida un tab nou.

    Răspunde
  6. Asta cu scrisul de cod e cu dus și-ntors, ți-o spune un proaspăt licean de la mate-info. La începutul anului era totul ca o joacă doar pentru că încă făceam pseudo-cod, apoi am intrat încet în C++ și a început să mi se facă rău (la propriu!) când am văzut cât de nasol e de fapt, cel puțin pentru mine. Eu sunt o fire creativă, îmi place să „mă joc” cu grafica și fișierele audio, n-am chef să stau toată ziua să văd ce virgulă n-am mai pus sau ce eroare de logică am de-mi dă 30 în loc de 3 pe exemplul X.

    Overall, după aproape un an de studiat info în liceu, mi-am dat seama că nu-i pentru oricine. Și în mod clar nu pentru mine!
    Consider că trebuie să ai nervi tari ca să înveți toate bibliotecile alea, să cauți semne de punctuație așa cum cauți acul în carul cu fân… Sincer,mie mi-e mai ușor să devin fluent în 3 limbi străine decât să devin programator. :)

    Răspunde
      • Corect! :) Ei sunt plătiți bine out-of-the-box, dar eu sunt de părere că dacă faci ceea ce-ți place și-o faci bine poți ajunge oricând să ai un job bun, mai ales în străinătate…. :)

        Nu poți să faci niciun job în scârbă pentru că se vede, mai ales dacă cel care îți urmărește activitatea e cu adevărat pasionat de ceea ce tu (ar trebui să) faci. Mi s-a întâmplat. :D

        Răspunde

Comentează la acest articol

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.