Dacă îți permiți să te plângi înseamnă că ai bani frumoși

Am citit astăzi un mail de la un prieten. Era adresat altor persoane, eu eram doar în Cc. Nu-l voi menționa, că nu-i place. Dar e sursa mea de inspirație pentru astăzi și pentru multe alte zile.

Timpul trece. Gândește-te un pic ce înseamnă timp. Pentru tine, tânăr, înseamnă ceva. Pentru părinții tăi înseamnă altceva. Pentru muribunzii care își văd copii probabil pentru ultima oară înseamnă cu totul și cu totul altceva. Suntem ființe biologice care se raportează la timp. Mă rog, măcar corpul nostru biologic se raportează la timp.

Hai să fim pragmatici și să zicem că timpul nostru se raportează la bani. Nu e mereu așa. Dar hai să fim pragmatici și să-l cuantificăm astfel. Timp = bani. Așa cum multora vă place să credeți și să simțiți. E ok să credeți și să simțiți asta dacă obiectivele voastre se rezumă la concedii mai bune, o casă mai bună, o viață mai bună pentru voi și pentru copiii voștri. Aveți nevoie de bani. Iar timpul înseamnă bani în ecuația noastră. Pur și simplu așa funcționează lucrurile în viața noastră din acest an. Poate în 2080 timpul va însemna credite. Sau pastile de prelungire a vieții. Sau unități de valoare. Nu știu. Azi e azi. Nu e ieri.

Dacă ai timp să te plângi înseamnă că ai bani. Imaginează-ți că arunci 100 lei la coșul de gunoi de fiecare dată când te plângi. A gândi în termeni de probleme e simplu, e la îndemână, lumea te înțelege, lumea nu are ce să-ți reproșeze, lumea te compătimește, lumea trăiește drama alături de tine pentru că te iubește sau te apreciază. Te ajută? Nu. Deci, ia și aruncă 100 lei la gunoi acum pentru cele 10 minute în care te-ai plâns. Poți să faci asta așa ușor precum te plângi? Probabil că da, probabil că nu. Depinde de cât câștigi. Și chiar dacă ai câștiga bine, ți-ai dori să arunci 100 lei la gunoi pentru ce nu poți face în loc să te gândești ce ai putea face cu acei bani? Poate fi o masă în oraș cu familia sau poate fi un copil nevoiaș îmbrăcat. Tu decizi. Timpul e scurt. Timpul e același pentru toți. Sau uneori mai scurt. Nu-ți bate joc de el.

Marii bogătași ai lumii pe care voi îi urâți că sunt bogați și deștepți și-au investit timpul precum banii. Au ales să învețe când puteau sparge semințe. Au ales să continue când soarta le zicea că treaba nu miroase a bine. Au ales să nu se plângă când aveau tot dreptul să facă asta. Au ales soluții. Bune sau rele.

Le-au luat prin eliminare și tot le-a ieșit cumva. Dacă tu continui să te plângi atunci când te întreabă cineva de ”sănătate”, imaginează-ți un coș de gunoi în care tu arunci cu banii pe care i-ai avut în mână. I-ai luat și i-ai aruncat. Imaginează-ți asta. Dorința există, știu. Și eu vreu să-mi iau o casă în următorii 2 ani. Întrebarea e când îți dorești să ți se îndeplinească acea dorință? Drept pentru care tu trebuie să vii cu soluții. Nu alții. Că dacă alții le-ar ști, le-ar aplica. Dar nu le știu. Și tu ești singura persoană din viața tare care poate alege dacă dacă să fie tristă, defocusată, plină de motive etc. Tu ești persoana care aruncă banii tăi la gunoi. Și de banii ăia nu se bucură nimeni.

Timpul e scurt și e singurul lucru pe care îl ai în control. Da, îl ai în control, nu te speria că ai în control așa ceva. Poți alege să arunci cu bani la gunoi și să te plângi că nu ți s-a dat, nu ți s-au oferit soluții, nu… și vei avea, ghici, dreptate. Dar dreptatea e relativă. Și pe trecerea de pietoni poți muri cu dreptatea în brațe. Pentru ce? Că nu te-ai uitat un pic în stânga și în dreapta și nu ți-ai evoluat opțiunile de supraviețuire? Să fim serioși, merită să mori pentru asta?

About The Author

Gabriel Ursan

Blogger la GabrielUrsan.ro, om de marketing online și dezvoltare într-un grup de companii. Pasionat de online și tehnologie. Soț și tată (de fetiță). Vesel, ambițios, optimist. Apropo, ăsta e linkul meu de afiliere dacă vrei să cumperi ceva. Detalii despre publicitate pe blog găsești aici.

2 Comments

  • Malin

    Reply Reply 09/07/2016

    Eu de vreo cativa ani tot sustin faptul ca unica unitate de masura importanta pentru mine e timpul, dar nu ma prea asculta nimeni. Banii ca unitate de referinta au trecut de multa vreme pe locul 2.

  • Sofia Maria

    Reply Reply 19/08/2016

    Felicitări pentru articol! Ai punctat foarte bine faptul că nu trebuie să ne plângem și să învățăm să facem ceva constructiv de fiecare dată.
    Exemplele date însă, sunt cam copilărești, sau cel mult pentru a motiva niște tineri de 14-15 ani.
    Mult succes în continuare!

Leave A Response

* Denotes Required Field