Trebuie să menţionez din start că acest articol este răspunsul la o leapşă pasată de Petre Dalea, leapşă care m-a făcut să dezvolt pe scurt această idee: cum mă influenţează experienţa în activitatea blogosferică.
Pe mine mă influenţează foarte mult experienţa acumulată de-a lungul timpului în activitatea blogosferică. Oarecum, este şi normal. Un blog cred ca porneşte în primă fază ca şi extensie a experienţelor personale acumulate. Apoi, durează foarte puţin până să treacă în zona propriuzisă de experienţe personale. Şi se contopesc.
Daţi-mi voie să sar un pic de la experienţă şi să trec la atitudine. E mai greu să vorbeşti despre atitudine. Dacă experienţa poate fi măsurată cu uşurinţă, ei bine, atitudinea nu. De asta e mai greu să vorbeşti despre atitidine cică. Oamenii dificili au creat zvonul ăsta :).
Am spus asta cu orice ocazie am avut şi încă îmi susţin ideea. Din 100% succes, 20% îl reprezintă experienţa şi 80% atitudinea. Dacă ai atitudinea potrivită poţi să dobândeşti necesarul de experienţă pentru acel 100% succes al tău şi numai al tău. Fie că ai un obiectiv personal măreţ sau ai un blog pe care scrii şi vrei să obţii anumite lucruri printr-o serie de obiective mai mari sau mai mici.
Pe mine, experienţa mă ajută să scriu corect şi coerent pe blog, să îmi construiesc argumente pe care să le exprim cu uşurinţă, să nu mă las pradă furiei atunci când ar merita probabil să o fac, să fiu empatic, să fiu deschis, să fiu comunicativ, să caut latura pozitivă din orice lucru, să fiu diplomat, să fac marketing afiliat, să fiu atent la detalii, să fiu perfecţionist, să îmi pese de cum arată lucrurile din jurul meu, să ţintesc către calitate, să mă simt bine.
Degeaba ar exista toate aceste lucruri dacă nu ar exista atitudinea potrivită. Atenţie, nu atitudinea pozitivă sau negativă, ci pur şi simplu atitudinea potrivită. Şi cum nici atitudinea nu e măsurabilă, nici exprimarea „potrivită” nu e. Aici apare frumuseţea jocului. Potrivitul meu nu e şi potrivitul tău. Suntem diferiţi, iar ăsta e un lucru al naibii de frumos.
Şi dacă e leapşă, atunci să meargă mai departe către Dumitru Postolachi, Claudiu Farcaş şi Yamasha, dacă au în primul rând timp şi în al doilea rând chef.
Unul din secrete e sa nu renunti niciodata in ceea ce ti-a propus.
Eu mai iau in calcul si un mic procentaj numit sugestiv: noroc. Poti sa-i spui si sansa. Poti sa-i spui cum vrei. A avut situatii in care a iesit prost indiferent de cat de mult mi-am dat interesul eu si partenerii mei, dar si cazuri in care a iesit un proiect maret pornind de la o simplu gest aparent banal si lipsit de importanta.
Si asta e adevarat. Mai exact, sansa de care se profita.
N-as zice ca e chiar 80% atitudinea … dar e parerea ta si o respect.
Petre, sunt foarte multi „doxati”, experimentanti, masteranzi sau chiar doctoranzi care se plang ca nu-i angajeaza nimeni pe postul pe care l-ar merita. Ma refer la oameni care au tot ce trebuie pentru a fi de succes, dar carora le lipseste atitudinea.
Inteleg ce inseamna atitudinea … doar cu procentu aveam o arescare problema :)