Am parcat ca un nesimțit

Deși sunt un apărător dârz al bunului simț în trafic, acum câteva zile am parcat ca un nesimțit, mai exact luni seară.

M-am întors de la nași cu soția și fiica mea, însă începuse să plouă și să bată vântul destul de tare. De aceea, am parcat mașina cât mai aproape de scară ca ele să coboare ca mai apoi eu să caut un loc de parcare.

Însă misiunea mea nu era doar căutarea și găsirea unui loc de parcare, ci și transportul unei sacoșe mari, unui rucsac cu jucării și Pampers, unui premergător și alte mărunțișuri pe care le ia soția după ea când mergem cu Sara în vizită la cineva. De obicei, cine ne vede cu câte ieșim după noi din casă, are senzația că plecăm vreo 2-3 zile din oraș :), dar asta e o altă poveste.

Să revenim la nesimțirea mea de șofer care a parcat total lipsit de empatie față de aproapele meu. Adică, din graba și agitația de moment, am parcat pe o zonă din fața tomberoanelor de gunoi. În zona respectivă încăpeau doar două autoturisme de mărime medie. Era deja parcata mașina unui vecin sau unei vecine (tind să cred că era vecină, pentru că era vorba despre un Ford Mondeo break, model vechi, cu niște floricele lipite pe el) pe un loc.

În partea dreaptă a mașinii parcate deja se afla un perete lateral de garaj, iar mașina respectivă era destul de apropiată de el. În partea stângă a mașinii (adică pe partea cu portiera șoferului) am venit eu și am parcat ca un nesimțit. Total lipsit de empatie, nu m-am mai uitat să văd dacă este loc suficient pentru cel care vrea să intre în mașina cealaltă. Cred că e pentru prima dată în viață când nu m-am gândit la asta.

În mod normal, în cartierul unde m-am născut și am crescut, adică în Micro 39 din Galați, dacă făceai o treabă din asta, îți găseai a doua zi mașina ușor zgâriată. În cartierul în care stau acum, iată ce am găsit prins finuț de ștergătorul din dreapta.

Am parcat ca un nesimțit

Un mesaj decent, de bun simț, care m-a făcut să intru în pământ de rușine, dar care cu siguranță mă va face să fiu mult mai atent pe viitor la acest aspect. Bunul simț are efect chiar dacă este în situația de a combate nesimțirea sau mai degrabă neglijența și repezeala în cazul meu. Acest bilețel, care a reprezentat un gest firesc din punctul meu de vedere, mă face să cred că încă mai există speranțe pentru extinderea comportamentelor și acțiunilor civilizate, în România.

12 comentarii la „Am parcat ca un nesimțit”

  1. Foarte frumoasa povestioara. Cel mai mult imi plac oamenii bine crescuti. Bunul simt nu face bani, dar face toti banii! Va salut!

    Răspunde
  2. Cel mai frumos lucru este ca ai recunoscut ,multi gresesc si nu recunosc ,ba mai mult fac si scandal,felicitari pentru recunoastere :))

    Răspunde
    • Am recunoscut pentru că am fost atenționat. Dacă nu eram poate nu-mi dădeam seama. Cert este că bilețeul ăla m-a făcut mai responsabil față de cum și unde parchez.

      Răspunde

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.