Nu mă pot lăsa de alune

Uneori e mai greu să te lași de alune decât de țigări :). Țigara o mai fumezi din când în când, dar când te apuci de mâncat alune nu te mai poți opri. De exemplu, eu acum eu o adorm pe fiică-mea și scriu pe blog de pe tabletă, dar înainte de asta am mâncat două alune. Două! Și îmi este gândul numai la ele. Poate pare un articol prostesc, dar până una alta www.GabrielUrsan.ro e blog personal și pot scrie orice îmi taie capul. Așa că acum mi-a mers gândul la alune :). Probabil treaba cu alunele este valabilă și în cazul semințelor, dar eu mănânc semințe mai rar, alunele fiind preferatele mele. Defapt, nu sunt alune, sun arahide, dar expresia din popor m-a făcut să le tot numesc alune. La voi cum e? Când vă apucați de mâncat alune, fistic, semințe, floricele sau ceva de genul, cât de greu este să vă opriți :)?Alune

12 comentarii la „Nu mă pot lăsa de alune”

  1. Welcome in bransa dependentilor de nuci, alune si arahide… faza cea mai nasoala e ca ingrasa… si cea mai putin nasoala e faptul ca cele vrac nu au gustul la fel de bun ca cele impachetate la suta de grame… asa ca se simte si la buzunar :)

    Răspunde
  2. Eu de exemplu cand incep sa mananc seminte de dovleac, bine prajite, mai rar ce-i drept, greu ma opresc, sincer! Toate fac bine pt.sanatate, chiar daca si ingrasa! E un articol funny! Imi place cum scrii in general! O zi placuta!

    Răspunde
  3. Cu alunele nu ma prea omor. Semintele in schimb sunt moartea mea. :)) *alaturi de o bere, ocazional, consumata responsabil =]]*

    Răspunde

Comentează la acest articol

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.