Nu inteleg de ce lumea se enerveaza asa tare atunci cand imprumuta bani

Să luăm un serviciu precum Provident ca exemplu. Nu am apelat niciodată la ei, nu știu ce dobânzi practică, dar deseori aud despre astfel servicii de împrumuturi numai lucruri rele. Și cred eu că destul de degeaba. Iar raționamentul e simplu.

Noi alegem dacă ne împrumutăm sau nu. Adică, atunci când cineva are un serviciu prin care să te poți împrumuta rapid de câteva sute de lei pentru că îți arde măseaua sunt buni. Când îți cer banii înapoi cu dobândă brusc sunt lupul cel rău. Sincer, nu înțeleg acest raționament. Pentru că nu are nici un dram de responsabilitate la bază.

Eu am rată la apartament. Sunt deseori criticat că m-am făcut dator pe viață. Scuze, dar părinții mei nu m-au putut ajuta cu sume imense de bani și a trebuit să-mi găsesc soluții. Nu puteam aștepta să văd dacă pică ceva din cer cum așteaptă mulți care trăiesc așa cum pot sperând că într-o zi vor prinde potul cel mare. Am 28 de ani și până acum nu mi-a picat nimic din cer. Cred că puteam aștepta și până la 35 de ani și tot nu pica nimic din cer. Nu zic că ar trebui acum să te împrumuți la bănci, dar uneori trebuie să-ți asumi niște responsabilități dacă dorința sau nevoiea o cere.

Că altfel, suntem doar niște oameni frustrați zi de zi că nu avem suficienți bani pentru a ne acoperi nevoile sau dorințele. Nu mă înțelegeți greșit, nu mă refer aici la oamenii care nu au bani sau stabilitate să-și plătească ratele la un împrumut, dacă l-ar face.

Mă refer la oameni ca mine. Și poate servicii de genul ăsta nu m-ar fi ajutat să obțin atât de mulți bani ca să-mi iau casă. Dar știu ce înseamnă să stai în chirie și să treacă timpul. Irina abia venise în Galați și ne luasem apartament cu chirie. Ne-am dat seama că putem face casă bună împreună și am mers mai departe.

Ca să nu mai zic că pentru a pune o amărâtă de masă în bucătăria apartamentului în care stăteam în chirie a trebuit să port discuții intense cu proprietarii legate de cum și cui rămâne masa. Ce să mai vorbesc de alte investiții în apartament precum dat cu var sau renovat baie. Probabil am nimerit și niște proprietari mai nasoli, dar a fost înspre bine, pentru că acest aspect ne-a motivat să gândim astfel: dacă stau în chirie și n-am bani să o plătesc, mă dă afară, dacă n-am bani să plătesc rata la apartament, mă dă afară. Chirie: 150 euro. Rată: 167 euro. Dar măcar la apartament știam că la un moment dat (când vor pica banii ăia din cer sau se vor împlini cei 30 de ani) voi rămâne cu ceva proprietate pe care o pot lăsa copiilor.

În concluzie, e bine să nu ai datorii. Nu încurajez împrumuturile decât dacă e absolută nevoie. Dar atunci când facem un împrumut e datoria noastră să aflăm toate condițiile și să ne asumăm naibii ce semnăm. Că de asta chipurile ne numim oameni maturi. Oamenii maturi își asumă. Tot.