Nu renunța repede

Te interesează crypto? Am un articol actualizat aici despre cum cumperi crypto și de unde cumperi crypto sigur, simplu și rapid.

Diferența dintre curaj și lipsa acestuia nu se referă la faptul că cei curajoși fac acțiuni prostești sau teribiliste.

Teribilismul nu înseamnă curaj.

Curaj nu înseamnă să te iei la bătaie cu interlopi în trafic pentru că ți-au tăiat calea.

Ăla e doar risc inutil, nu e curaj.

Curaj nu înseamnă lipsa fricii.

Lipsa fricii poate însemna boala Urbach-Vite, o boală pentru care nu s-a găsit leac încă.

Oamenii curajoși simt frica.

Sânge rece” nu înseamnă lipsa emoțiilor în situației cheie.

Înseamnă controlul emoțiilor în situații cheie.

Frica este o emoție firească care ne-a ajutat să rămânem sănătoși și în viață. Evoluția biologică pe care o tot menționez în textele mele susține științific spusele mele.

Este chiar bine să ne conștientizăm frica, să ne acceptăm frica, să o înțelegem și să facem ceea ce este corect la timpul potrivit.

De fapt, din punctul meu de vedere, asta e definiția curajului: curajul înseamnă să iei o decizie corectă mai rapid și să acționezi mai rapid decât alții.

Atât.

Studiile cercetătorilor chiar spun că un om curajos acționează în medie cu 4 secunde mai rapid într-o situație ce necesită curaj decât un om mai puțin curajos.

Fac această introducere legată de curaj și de timp pentru că se leagă cu ce urmează să spun.

Pentru a nu renunța repede ai nevoie de curaj.

Curajul poate însemna uneori o acțiune, alteori o vorbă, uneori niște scuze, alteori o concesie, uneori concentrare și alteori răbdare.

Voi vorbi despre curajul de a avea răbdare și de a te concentra.

Putem lua calea ușoară.

Adică să-ți povestesc ceea ce scrie în toate cărțile.

Și anume că atunci când ai muncit mult, ai trecut printr-o grămadă de eșecuri și ești în pragul disperării, în pragul de a renunța, în pragul de a considera că nu ești un om bun de nimic, ești de fapt mai aproape de succes decât credeai.

Eu susțin această afirmație, dar ai auzit probabil deja de ea în cartea ”De la idee la bani” scrisă de Napoleon Hill. Dacă nu ai citit încă această carte veche și plină de înțelepciune ți-o recomand ca lectură de bază. Aș putea spune ca lectură obligatorie chiar.

Pe scurt, acolo este vorba despre un tip care moștenește parcă o mină de aur, sapă la ea, găsește un pic de aur, suficient cât să o ducă bine și apoi continuă să sape.

Și continuă, continuă, continuă să sape și nu mai dă de nimic. Zero aur.

Pe vremea aia nu era ușor să sapi. De fapt, nici azi nu e. Pentru cei care consideră că orice muncă e grea, orice muncă va fi grea.

Așa că omul a vândut mina de aur pe 2 lei și s-a mutat din zonă.

Tipul care a cumpărat mina a continuat să sape și nu după mult timp a găsit o grămadă de aur. Și a tot continuat să găsească. S-a îmbogățit.

Morala? Nu renunța repede. Succesul se poate afla la milimetri distanță.

Dar după cum spuneam, dacă ești o persoană amatoare de dezvoltare personală cu siguranță știai deja exemple de genul ăsta.

Pe mine m-a impresionat plăcut un alt exemplu mai recent despre care am citit în cartea Excepționalii de Malcom Gladwell.

Se credea că asiaticii sunt pur și simplu mai buni la matematică decât ceilalți.

La un moment dat oamenii se predaseră cumva subiectului și recunoșteau că pur și simplu gena asiatică are o înclinație către matematică.

Astfel că oamenii născuți în Singapore, China, Japonia sau Coreea de Sud sunt mai buni la matematică. Sfârșitul poveștii.

La urma urmei, acolo se și fac servere separate de gaming pentru anumite jocuri online astfel încât noi europenii sau americanii să nu ne simțim prost că ne luăm bătaie de ne sună apa-n cap la Fifa sau LOL de la vreun coreean.

Însă lucrurile nu stau chiar așa.

Chiar anumite studii sugerează amabil că în ceea ce privește nivelul IQ, media de IQ a popoarelor asiatice este mai mică decât media de IQ a popoarelor europene. Și totuși asiaticii sunt mai buni la matematică.

Cum vine asta?

Din exercițiu și din capacitatea de concentrare care îi fac să renunțe mai greu.

Să o luăm cu începutul.

Încă din cele mai vechi timpuri popoarele asiatice erau nevoite să fie mai harnice decât popoarele europene.

De ce?

Pentru că plantau orez.

Orezul nu este precum grâul sau alte cereale. Pentru a avea o cultură de orez trebuie să știi când să uzi, cât să uzi, cum să plivești plantele, cum să îngrijești.

E migăleală tot anul.

Și la cereale e de muncă, dar nu la fel ca la orez. Nu la fel de complex ca la orez de fapt.

În Europa când venea sezonul rece, fermierii aproape că hibernau.

Există povești despre bărbați care efectiv se chirceau în pat de frig și stăteau cât mai mult în starea asta pentru a nu consuma energie și implicit pentru a nu consuma multă mâncare.

Mâncarea nu era tocmai pe toate drumurile pe vremea aia și viața ta și a familiei tale depindea zilnic de administrarea resurselor de mâncare atât în ceea ce privește producția cât și consumul.

Nu se arunca mâncare expirată la gunoi.

Și în China exista iarnă și sezon rece. Însă oamenii nu se opreau din muncă nici atunci. Împleteau pălării, coșulețe de bambus și găseau diverse îndeletniciri productive.

Așa s-a format cultura muncii în Asia, cultură care dăinuie și astăzi.

În campusurile universitare americane studenții asiaticii sunt cei care vin primii la bibliotecă și care pleacă ultimii. Și nu pentru că sunt câțiva extraordinari.

Ci pentru că asta e cultura lor. Cultura muncii din greu care aduce rezultate.

Și ca să-ți demonstrez cât de veche este această diferență culturală, te provoc să te uiți pe câteva proverbe europene și să le compari cu proverbele chinezești.

Majoritatea proverbelor europene invocă divinitatea ”Dacă Dumnezeu nu dă…”.

Majoritatea proverbelor asiatice invocă încrederea în muncă și în forțele proprii ”Nu există om care să nu se trezească înaintea răsăritului 365 de zile pe an și să nu-și poată hrăni familia.

Ce este munca susținută?

Este calea către a deveni mai bun în ceea ce faci, de a obține succes.

Din 100% succes 1% e inspirație, 99% e transpirație.

Dar hai să rămânem la matematică, această știință foarte des înrudită cu inteligența.

În limbajul asiatic cifrele sunt mai ușor de înțeles, de scris și de pronunțat decât în latină sau în engleză.

Acest lucru permite copiiilor asiatici să învețe mai repede să numere și să facă operații matematice.

Cam cu un an mai repede decât copiii din alte zone ale globului.

Ce le oferă acest lucru?

Un an în plus de matematică.

Ce le oferă un an de lucrat la matematică în plus?

Un an de experiență în plus.

Ai prins ideea.

Tradus din engleză, Programul Cunoștințe este Putere, cunoscut în mod obișnuit ca KIPP, este o rețea de școli gratuite de înscriere deschisă la colegii pregătitoare din comunitățile cu venituri mici din Statele Unite.

KIPP este cea mai mare rețea din America de școli charter publice.

Acolo programul începe dimineața devreme și se termină mult mai târziu decât în școlile obișnuite. Copiii care învață acolo declară că le este mai greu la început, dar că după ce se obișnuiesc cu ritmul totul devine mai ușor.

Se simt mai deștepți și mai fericiți.

De ce?

Pentru că se acordă mai mult timp studiului pentru fiecare copil în parte.

În școlile tradiționale, iar școlile românești nu sunt aparte, cei mai buni și cei mai rapizi elevi sunt mereu primii.

Lor li se acordă întreaga atenție pentru că în general cadrelor didactice le este mult mai ușor să lucreze cu copiii deștepți, nu?

Nu este o regulă, sunt multe cadre didactice minunate, iar eu sunt unul dintre cei care urăsc generalizările. Prin urmare nu le voi susține deloc. Dar pur și simplu diferența o face sistemul și programa.

Iar la școlile KIPP se acordă timp fiecărui copil. Spre deosebire de școlile normale unde cei mai extrovertiți copii ridică primii mâna și iau fața celorlalți copii, cel puțin în clasele primare, la școlile KIPP cultura e diferită.

Fiecare copil din clasă are parte de timp și de un ritm calm, indiferent cât timp este nevoie pentru a se ”încălzi”. Profesorii sunt relaxați și au răbdare, iar colegii sunt relaxați, au răbdare și își susțin mereu colegul de la tablă.

Chiar dacă fetița de la tablă nu știe cum să rezolve problema, ceilalți colegi nu chicotesc în bancă, nu se plictisesc și nu pun presiune, mai ales dacă știu rezolvarea. Aceștia sunt cât se poate de suportivi și binevoitori.

Colegul de la tablă se simte sigur în acel mediu, se relaxează și în loc să se concentreze pe cât de frică îi este sau de cât de penibilă devine situația, se concentrează pe înțelegerea și rezolvarea problemei de matematică.

Având și cadrul necesar dar și timpul necesar să facă asta, în cele din urmă copilul de la tablă nu doar că ajunge la rezultatul corect, dar și înțelege într-un mod logic cum se rezolvă acea problemă.

Și toate astea pentru că i se oferă timp, dar și un cadru încurajator unde se poate concentra fără distrageri.

Pentru că nu doar timpul este important, ci și concentrarea sau focusul, cum ar zice americanii.

După ce se obișnuiesc cu ritmul, cum să nu le placă acelor copii să stea cu 4 ore mai mult la școală în condițiile în care se simt bine acolo?

Plus că se simt și motivați, pentru că au ocazia să obțină multe realizări personale. Și după cum bine știm, conform teorii motivării a lui Hertzberg, cel mai mare factor motivator reprezintă realizările personale.

Nu, nu banii.

Banii nu sunt factor motivator.

Banii sunt un factor de igienă după cum ar spune Hertzberg. Adică lipsa lor e o problemă. Dacă nu ai bani, ești demotivat. Dar dacă ai suficient de mulți bani, vei observa că altele încep să te motiveze mai mult în viață.

Să revenim la subiect. Concluzia este că timp plus concentrare egal performanță mai mare.

Pentru a nu renunța repede este important să acorzi timp și concentrare unui subiect, unei probleme, unei situații, unei mișcări sau unei aptitudini noi.

Inclusiv textului ăsta trebuie să îi acorzi timp și concentrare pentru a beneficia cât mai mult de pe urma lui.

Este important să acorzi timp și concentrare subiectului sau acțiunii care te poate conduce către rezultatul dorit.

O profesoară de matematică spunea la un moment dat că pentru a rezolva o problemă, indiferent ce tip de problemă, primul pas este să te apuci să o rezolvi. Chiar dacă nu știi cum, trebuie să te apuci să o rezolvi.

Și mi-am dat seama că așa e.

De multe ori când făceam ceva complet nou la serviciu, nu aveam nici o idee cum voi obține rezultatul final.

Însă după ce mă așezam la laptop și mă apucam efectiv de scris, de citit și de lucrat la subiectul respectiv, ideile prindeau viață, soluția prindea contur, iar rezultatul final începea să devină mai realist.

Un profesor universitar din SUA a dat celor mai buni studenți de-ai săi o problemă foarte grea. Le-a spus că au la dispoziție două săptămâni ca să o rezolve.

Însă le-a mai spus că nu au voie să vină la el cu o soluție mai devreme de două săptămâni. Nu au voie să vină cu soluția după o săptămână. Nu au voie să vină cu soluția sau cu o concluzie după o zi.

Trebuia neapărat ca toți să lucreze zi de zi, cât mai multe ore pe zi, la acea problemă. Două săptămâni.

După o singură zi, mulți studenți au venit la profesor și i-au spus că nu au cum să rezolve problema.

Au studiat-o bine și și-au dat seama că nu vor reuși.

Profesorul le-a zis să nu renunțe și să continue să lucreze la problemă neîncetat.

Neîncrezători, aceștia au plecat să continue să lucreze.

După o săptămână au venit iar.

Nu au reușit să o rezolve.

Profesorul le-a amintit de cele două săptămâni de muncă neîntreruptă la problemă și i-a rugat să continue.

După două săptămâni majoritatea studenților care nu au renunțat, au reușit să rezolve în cele din urmă problema.

Nu știu exact ce problemă era, însă era o problemă creată special pentru a nu putea fi rezolvată în mai puțin de două săptămâni.

De aceea, pur și simplu unele probleme nu pot fi rezolvate mai rapid. Unele probleme au nevoie atât de concentrare cât și de timp.

Nu-i așa că atunci când ai de-a face cu o problemă sau o situație nouă îți dai seama în primele 2-3 minute dacă știi să o rezolvi sau nu?

Nu-i așa că atunci când vezi o chestie tehnică complicată, ai tendința să iei rapid o decizie legată de faptul că e de tine sau nu?

Dacă răspunsul tău este da, stai liniștit. Este iarăși evoluție biologică. Suntem dezvoltați ca oameni în mii de ani să ne dăm seama dacă putem face ceva sau nu și să nu irosim timp și energie luptând cu morile de vânt.

Pe vremuri chestia asta, iarăși, ne salva viața în sălbăticie.

Însă azi nu mai este vorba doar despre supraviețuire. Este vorba despre faptul că tu ești cel care își poate controla în mare parte evoluția.

Progresul înseamnă să-ți bați capul cu chestii pe care nu le înțelegi sau pe care nu știi să le faci. Da, creșterea doare.

La fel cum pe copii îi dor oasele atunci când sunt în creștere sau așa cum culturiștii au afișe pe care scrie ”No pain, no gain.

Creșterea în orice domeniu sau etapă doare. Dar doar asta te face mai robust și în cele din urmă mai puțin fragil. Fără durere nu ai ști ce e plăcerea, nu?

Diferența dintre un copil mai performant și unul mai puțin neperformant la matematică este de timpul și concentrarea pe care o alocă fiecărei probleme.

Subliniez concentrarea, pentru că sunt multe persoane care par să aloce timp unei probleme fără sorți de izbândă.

În medie, un copil stabilește în maximum 3 minute după ce a citit enunțul complet al unei probleme dacă știe să o rezolve sau nu. Dacă stabilește că nu știe, a luat o decizie care îi transformă mentalitatea.

Copiii asiatici sunt mai buni la matematică pentru că moștenirea lor culturală presupune să se străduiască mai mult. Și nu cu mult mai mult, ci cu 2 minute mai mult. Trei plus două minute egal cinci minute.

În cinci minute de concentrare perfectă pe o problemă, poți să întrevezi niște potențiale soluții atunci când după un minut nu întrevedeai nici una.

Ce-ar fi să folosim aceste cunoștințe legate de timp și concentrare în avantajul nostru?

Pentru că probleme vor mai veni. Problemele vin mereu și apar pentru a fi rezolvate.

Prin urmare, mentalitatea de a găsi soluție la orice problemă și nu de a găsi probleme la orice soluție vine din timpul și concentrarea alocate fiecărei situații.

Indiferent că vorbim de o problemă la matematică, o problemă cu banii, o problemă de familie, o problemă de afaceri sau o problemă de sănătate.

Nu uita, timp și concentrare.

Niciodată concentrare fără timp suficient.

Și mai ales niciodată timp fără concentrare.

Aceste două elemente strâns combinate te vor ajuta să obții rezultate superioare în orice domeniu sau spectru al vieții tale.

Nu renunța repede.

Te interesează marketingul? Am un articol actualizat aici despre cele mai bune unelte de marketing care îți cresc câștigurile.

Vrei un email Duminica?

Trimit un email pe saptamana, Duminica la 11:00. Contine articolele din saptamana anterioara. Doar daca scriu ceva. Altfel nu te deranjez.

Multumesc!

Eroare

Comentează la acest articol

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Multumesc pentru share!
Mă poți urmări și pe alte rețele sociale dacă dorești să ținem legătura.
Send this to a friend