Nu de puține ori auzim asta. Nu de puține ori spunem asta. Însă de-a lungul timpului am observat o chestie foarte interesantă. Oamenii care duc lucrurile până la capăt, oamenii care rezolvă chestii, oamenii care fac treaba să meargă indiferent a cui este, reușesc mai des și mai repede să își atingă obiectivele personale. Adică, pe românește, reușesc în viață. Și nu mă refer aici doar pe plan profesional unde trebuie să fie oamenii buni la toate, ci și în zona de antreprenoriat, unde la început, trebuie să fie oricum oamenii buni la toate.
Eu sunt genul de om care face de 3 ori mai multe chestii fata de ce scrie in fisa postului. Nu stau sa ma lamentez si sa arunc vina pe nimeni, ma apuc sa fac singur pentru ca fac pentru echipa. Cu cat ma implic mai mult cu atat mai mult castiga echipa material si profesional. Cand ma lovesc de oameni care se ascund in spatele procedurilor le zic sa ma invete ca fac eu pe barba mea sau merg mai departe cerand permisiunea superiorilor lor directi.
bun… deci faza asta cu “bun la toate” este deja frustranta si porneste, cred eu, de la acelasi sistem de invatamant defect si mult discutat. Cum frate, in afara se poate sa ii indrume pe bietii copii catre anumite inclinatii pe care le au pentru a se putea specializa cand vor fi mari? Specializarea se face in acest fel treptat si ei nu devin oameni buni la toate, ci oameni foarte buni la ceva anume. De-aia exista o altfel de munca in echipa si o echipa in care fiecare stie ce are de facut. Si tot de-aia la noi exista atata invidie si bataie pe un post, pentru ca pe acel post tre sa fii bun la toate si, ce sa vezi, toti suntem buni la toate
Și nu numai că suntem buni la toate, dar suntem experți în fotbal, politică, economie, marketing și multe alte domenii :)