Despre accidentul aviatic recent

Toată lumea a scris despre accidentul aviatic care s-a produs recent. Accident aviatic în urma căruia a murit pilotul Adrian Iovan și studenta Aura Ion. Probabil știți deja totul despre acest accident aviatic. Toate televiziunile vuiesc de știri pe acest subiect și toate site-urile de știri se întrec pe SEO SPAM folosindu-se de acest subiect. Însă cel mai util mi s-a părut articolul lui Piticu pe care îl puteți citi aici. Bulleted, cu totul scurt și la obiect, astfel încât să vă puteți face o impresie generală în materie de secunde.

Însă am simțit și eu nevoia să scriu despre treaba asta. Pentru că am lăcrimat. Da, recunosc am lăcrimat urmărind reportajele de știri. Știu, uneori sunt naiv, uneori sunt sensibil, uneori povestesc despre asta. Vă spun la modul cel mai sincer că în momentul în care am auzit la știri despre accidentul aviatic în cauză, am fost ferm convins că toate victimele vor scăpa cu viață. Acest lucru a fost întărit de faptul că peste tot se menționa că toți sunt răniți, dar încă în viață. Plus de asta, la ce tam-tam s-a creat brusc în jurul subiectului am zis că sigur autoritățile vor da tot ce au mai bun ca să iasă la final cu o imagine pozitivă și să arate cât de operative sunt în astfel de situații. După ce am aflat că pilotul avionului, Adrian Iovan și studenta, Aura Ion, au murit, mi-am dat seama cât sunt de naiv.

Probleme de comunicare, neputință, tehnologie etc. Sunt aspecte pe care le disecă în acest moment cu poftă jurnaliștii care ne vor prezenta până la sfârșitul săptămânii, și inclusiv în weekend, detalii despre acest accident aviatic.

George Damian (via Zoso am aflat) povestește aici pe scurt niște aspecte care ar trebui să ne ofere o doză de realism asupra lucrurilor.

Plus de asta, marile măsuri care se cer luate în acest moment pentru un plus de siguranță și un plus de operativitate vor fi uitate dacă nu facem ceva. Vorbesc aici despre flăcări care ard cu putere o prea scurtă perioadă de timp: suficient de mare încât să instige, suficient de mică încât să nu rezolve ceva. Că despre probleme rezolvate vorbim, nu despre probleme și atât. Am să vă dau câteva exemple de flăcări care probabil acum ard, dar ard mocnit: flacăra câinilor vagabonzi care s-a aprins în urma copilului omorât, flacăra Roșiei Montane, flacăra de la Pungești, flacăra care nu stinge niciodată problemele inundațiilor și probabil o nouă flacără care va arde un pic mai tare în perioada următoare dacă mai ninge: flacăra dezăpezirilor făcute prost. Adevărul e că din cauza lipsei de ninsoare, unii chiar își rodeau unghiile că nu mai ninge având articolele călduțe pregătite în draft. Stați liniștiți, s-ar putea să aveți șanse să le dați cu publish până în februarie, însă e ca la bursă, de data asta urmărindu-se cel mai propice nivel al zăpezii.

În concluzie, îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat. Îmi pare rău pentru că indirect sunt responsabil pentru că atâta vreme cât îmi este mie bine, nu mă gândesc și la alte lucruri. Sunt încă o legumă din plantație și nu vă așteptați acum să vă dau cu teorii motivaționale, că nu e loc. În plus, îi consider deosebit de retarzi pe cei care comentează pe site-urile de știri cu bucurie, ironie și durere în p… despre moartea cuiva, a oricui – partea cea mai nasoală pentru ei este că nimeni nu va ști cum vor muri și nici măcar nu vor fi subiect de știri dacă le-a căzut o găleată de moloz în cap de la vecinul care făcea curățenie – poate cu puțin noroc de un vecin mai piarist vor apărea pe posturile locale cu rating -1.

Da, știu, accidentele auto sunt statistică. Accidentele aviatice sunt tragedii. Deal with it. Eu sunt de părere că atunci când afli despre moartea cuiva, e destul de inuman să faci glume proaste, mai ales dacă n-ai avut tangență cu acel om.