Vom face o revoluție online și tot îl vom salva

Update: suma a fost strânsă. Nu mai este cazul să faceți donații. Vă mulțumim foarte mult pentru tot!

Dragoş este elev în clasa a XI-a, profilul arhitectură, al Liceului de Arte “Dimitrie Cuclin” din Galaţi. Dragoş este elevul meu. Unul dintre cei mai buni şi mai spectaculoşi elevi pe care i-am avut vreodată. Pe lângă faptul că desenează dumnezeieşte, Dragoş este un tânăr a cărui bunătate şi statură morală mă umilesc.

Mă fac să mă simt meschin şi mic, aşa cum stau în coconul meu zilnic de interese, numărând bani de pâine, şi bani de rate şi bani de alte lucruri care nu contează. În cea mai bună dintre lumile posibile, Dragoş şi-ar face planuri de facultate, planuri cu prietenii, planuri cu fetele. Iar astea ar fi singurele lui griji.

Copilul acesta este însă bolnav, diagnosticat cu cancer de când avea zece ani. În cei şapte ani de boală, şi-a dus cumplita suferinţă în linişte şi cu demnitate. Vorbim des, are o inteligenţă incisivă şi răscolitoare, mă întreabă, caută, emană curiozitate şi poftă de viaţă. De-a lungul timpului mi-a spus multe lucruri, însă doar recent am aflat de boala lui. Există o pudoare a suferintei, pe care am întâlnit-o doar la oamenii cu adevărat luminoşi.

Dragoş nu mi-a povestit nicidată nimic despre nopţile lui de groază şi nesomn, despre oroarea chimio-terapiilor nesfârşite, nici despre medicii de la Cluj care îl iubesc ca pe copilul lor, nici despre desenele cu care le-a împânzit holul clinicii. Am făcut facultatea la Cluj, am stat deseori în trenul care pe el îl duce către locul unde îi vor răscoli boala. Dragoş nu m-a anunţat niciodată nici când a trecut de la agonie la extaz şi apoi, invariabil, din nou la agonie. Nu mi-a povestit nici de momentul în care a aflat că e bolnav, nici de momentul în care te aşezi sub razele care te ucid, dar injectează în tine şi speranţa, nici despre momentul în care i s-a explicat că singura şansă (cum o fi sa ai 17 ani şi să ţi se explice care îţi este ultima şansă?) este să încerce un tratament revoluţionar, care se face în doar câteva locuri din lume (tratament cu protoni, la o clinică din Munchen).

Şi că această şansă face 30.000 de euro.

Nu mi-a spus nici cum e să fii trimis de o autoritate a statului român (Casa de Asigurări de Sănătate) să alcătuieşti un dosar (lucru pentru care faci noi drumuri la Cluj şi pierzi noi nopţi gândindu-te la moarte) pentru ca, după săptămâni întregi, să ţi se spună că n-ai avut niciun moment nicio şansă, pentru că tratamentul tău nici nu se află în nomenclatorul oficial al tratamentelor potenţial decontabile…

N-am ştiut enorm de multe despre Dragoş, pentru că acest copil serios şi bun, şi-a ascuns suferinţa, aşa cum ai ascunde o pată pe cămaşă. Pentru a nu ne indispune.

Sunt un profesor oarecare, dintr-un oraş oarecare, vorbindu-vă despre un tânăr pe care nu-l cunoaşteţi. Nu ştiu care sunt şansele să obţin ajutorul dumneavoastră, dar ştiu că nu am timp şi ca trebuie să fac tot ce pot pentru a-l ajuta. Şi mai ştiu şi că binele este improbabil, dar că reflectă tot ce e mai bun în noi. Şi tocmai de aceea e rar şi nepreţuit.

De aceea, vă rog din suflet, să îl ajutaţi. Dacă vi se pare insuportabil ca un copil să depindă de o sumă care pentru alţii este derizorie, ajutaţi-l. Dacă vi se pare inacceptabil ca statul să îşi bată joc de încă un tânăr, ajutaţi-l. Dacă sunteţi între cei 90% care spun că au un Dumnezeu în care să creadă, ajutaţi-l.

Vă mulţumesc din suflet în numele lui!

Prof. Doru Căstăian

Liceul de Arte “Dimitrie Cuclin” Galaţi

În urma lăudabilei inițiative luate de Doru lumea s-a mobilizat. Pe 14 martie la Club Infinity va fi un eveniment dedicat lui – mai exact, toate încasările de pe bilete și invitații vor merge direct către el. Un bilet de intrare costă 10 lei, dar puteți da cât vă lasă inima. Detaliile evenimentului aici.

Mai jos aveți și conturile pentru donații. Mai multe detalii despre caz puteți citi pe blogul dedicat lui Dragoș.

Iar susținerile nu au încetat să apară. Chiar dacă va fi nevoie să facem o mică revoluție online, Dragoș va fi sănătos. Și lista de mai jos va continua. Pentru că suntem oameni, pentru că sunteți oameni, pentru că putem, pentru că puteți.

Alaturi de Dragos

Celor care vor dona peste 50 de euro le voi oferi publicitate pe blog dacă sunt interesați. Pun la bătaie un banner 250 x 250 în sidebar timp de o lună, 3 linkuri în sidebar timp de 3 luni și un advertorial. Dacă există interes pentru asta, după ce ați donat, luați legătura cu prof. Doru Căstăian și el îmi va spune pe cine trebuie să promovez și cum. Pe principiul primul venit, primul servit, sau cum stabiliți cu Doru. Statisticile blogului meu pot fi vizualizate aici.

5 comentarii la „Vom face o revoluție online și tot îl vom salva”

  1. Am donat si eu cat am putut, foarte bine ati scris acest articol, domnule profesor! Sper sa se stranga suma necesara cat mai curand.

Comentează la acest articol

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.