Nu trebuie să citiți articolul până la capăt. Pe scurt, a început un nou val de știri legate de ungurii care vor să obțină Ardealul, de mișcările extremiste care vor cine știe ce și de grupările paramilitare gata să lupte până la capăt dacă vine ordinul. Pe alocuri se menționează și de S.R.I. care din păcate nu deține putere executivă.
Gata, ați aflat despre ce mai umblă vorba prin târg. V-am zis că nu trebuie să citiți articolul până la capăt? :) Acum să vedem de fapt care e treaba. Majoritatea ungurilor care trăiesc în România nu sunt extremiști. Majoritatea ungurilor care trăiesc în România nu vor nici un Ardeal, nu vor nici o autonomie teritorială. Doar li se sădește treaba asta în minte. Așa cum și nouă ni se sădește în minte ura față de unguri. Treaba asta se numește propagandă marketing.
E doar un mic foc de paie de care mai profită mașinăria de marketing rusească. Da, teoria conspirației ftw :) Am putea zice că e o formă de marketing care să ardă energie ungurească și românească degeaba. Am putea zice că e o formă de marketing care ar putea avantaja sau dezavantaja niște candidați la prezidențiale. Am putea zice că dacă tot nu ne pot ataca militar măcar să încerce niște mici implozii la interior. Pâinea și circul vor prinde întotdeauna. Pentru că toată lumea are câte ceva de câștigat: presa că face audiență, ungurii că au senzația că știu istorie, iar românii că au un nou subiect de discutat la bere.
Cum cred eu că stă treaba. Bonus: și de ce strategia asta de marketing e greșită.
În primul rând, un lucru merită să fie clar: ungurii nu vor lua nici măcar un metru pătrat de pământ românesc. Și nu pentru că o zic eu, ci pentru că nu se poate. Sunt mai multe considerente. Cert este că acest lucru îl știm și noi, îl știu și ei. Dar e ca la agățat. Dacă merge, merge, dacă nu merge, nu merge. Măcar am încercat.
De ce strategia e greșită? Pentru cei care fac asta. Hai să nu zicem că rușii, că n-au ei nici o treabă cu din astea. Strategia e greșită pentru că au pornit de la premisa că atât ungurii cât și românii sunt proști. E drept, calculele le-au dat bine la acest aspect. Nu sunt în măsură să contest. Însă n-au măsurat și faptul că românii nu prea au chef să iasă din zona de confort. Până și cel mai sărac român și-a făcut un calcul simplu: ce aș avea de câștigat dintr-un astfel de război? Hmm… nimic. Ok, hai să bem. Noi nu ieșim în stradă să luptăm când se scumpește combustibilul, iar atunci pierdem direct niște bani. Cum ar putea crede strategii de marketing că vom ieși să luptăm pentru ceva care nu aduce bani (direct)?
Cred că nu s-a luat în calcul foarte bine faptul că românii sunt foarte pragmatici atunci când vine vorba de bani. Dacă nu iese banu`, nu ne băgăm la nimic. Punct. Marea majoritate a românilor o duc suficient de rău încât să mai acționeze în direcții ce țin de faimă, naționalism, idealuri etc. Cu știri despre autonomie, ură, unguri vs români, Ardealul e al nostru, luptăm până la capăt, S.R.I. e neputincios, nu mi-au dat pâine când am cerut pâine în limba română, s-a arborat steagul secuiesc pe nu știu unde etc. pur și simplu nu merge. Pur și simplu nu merge mai departe de o discuție la bere. Nici la români, nici la unguri. Mai băgați o fisă.
În același timp, îmi asum să am o părere total greșită și superficială scriind acest articol. Dar de aceea există un minunat și decent câmp de comentarii pe care vă invit să-l folosiți cu încredere.
Una din metodele care dau rezultate, indiferent de domeniul în care se aplică, este “metoda îmbîrligărilor repetate” și să va explic de ce se cheamă așa. Deci se spune “îmbîrligate” pentru că nu este chiar o manevră dintre cele mai corecte și cinstite, ci este o metodă așa, mai pe ocolite. Și apoi se mai cheamă și “îmbîrligate” pentru că secretul tocmai în așa ceva constă, deci în a oferi soluții cît mai încurcate, cît mai degreu de înțeles și de descifrat, așa încît să nu priceapă mai nime’ despre ce este vorba, dar care să se mire de limbajul sofisticat-academic de care da dovadă cei ce apelează la această metodă. Practic, dacă vreți să vedeți această metodă pusă la lucru, este chiar metoda practicată de politikieni, niciodată nu spune de-a dreptul ce au de spus și vorbesc într-una dar fără să spună de fapt ceva. Deci pur și simplu tot ce spun ei poate fi încadrat ca și spam, și doar efectele vorbelor lor se simte pe spinarea tuturor, la taxe și amenzi și penalități și așa mai departe.
Cam așa face și cei ce vor Ardealul înapoi. Ce șanse au ?! Păi ar trebui să nu aibe nice o șansa, dar asta numai dacă nu cedăm în față insistențelor, oricît de multe ar fi ele !!!
Bine punctat. Mulțam` de comentariu.
De acord cu tine!
Dar există un efect care costă, “in the long run”. Pe termen lung, adică.
Iar acest efect se numeşte idiotizarea maselor cu bârfe la bere şi împiedicarea procesului de conştientizare şi decizie.
E uşor să zgândăreşti un semi-aanalfabet să bârfească. Mult mai greu e să-l pui să citească un manual sau o carte cu caracter educaţional, în general.
Eu citesc zilnic măcar 10 pagini şi tot mi se pare puţin!
Alţii, beau 10 beri zilnic şi tot li se pare puţin! Aşa încât, hai să le dăm românaşilor subiecte de bere. Sau româncuţelor, subiecte de cafea/coafor.