Nu mă interesează la ce grad ce civizilație a ajuns Norvegia. Nu mă interesează nimic din toate astea. Puteți să scrieți articole kilometrice. Copilul meu nu e proprietatea Norvegiei când intru pe acel teritoriu. Nu mă voi duce cu copilul acolo nici măcar în vacanță. Copilul meu e alintat și mai țipă. Mai plânge. Mi-l iei? Nu, mulțumesc! Restul discuțiilor sunt can-can. Nu poți să-mi faci asta. Și cu asta am încheiat subiectul. Nu, nu, nu, nu și nu.
In mare admiram Tarile Nordice, dar dupa toata nebunia cu stirea asta, cred ca exagereaza in multe subiecte!
E pacat ca tu, un om educat si inteligent (cel putin, asa imi dai impresia) si care e si formator de opinie (intr-o anumita masura), sa dai astfel de sfaturi. Ai fost vreodata in Norvegia? Stii treaba cu vulpea si strugurii? Ma gandesc ca raspunsurile vin in ordinea asta: Nu si Da. Bun, daca e asa, incearca sa citesti ce trebuie de unde trebuie, atat iti spun. Si strange bani pentru Norvegia. It`s a must! ;)
Ai dreptate. Trebuie să mă informez mai mult legat de acest subiect. Articolul ăsta scurt a fost scris la nervi, îți dai seama. Pur și simplu mi-am imaginat pentru un moment că cineva mi-ar lua copilul și nu aș putea să fac nimic în privința asta.
Fara sa te contrazic, spun altfel: niste oameni se mutasera acolo, pentru ca acea tara oferea conditii de trai mai bune. La 20 de ani nu te gandesti la politica statului cu privire la copii. Dupa 10 ani, insa, decizi sa faci copii. Si constati cat de absurd e statul ala in ACEASTA privinta, desi in altele foarte misto. Ce e de facut? Sa abandonezi totul, toata cariera ta de acolo, toata agoniseala (presupunand ca ti-ai luat si-o casa) si sa pleci? Sau sa lupti pt ca legile acelui stat sa se schimbe?
In primul rand sa respecti legile statului in care traiesti. Si apoi in limitele legii poti lupta pentru schimbarea legilor din acel stat … dar asta nu prea mai merge atunci cand afirmi public ca ai incalcat de buna voie si nesilit de nimeni acele legi.