Tableta timpurilor

Oboseala nu mai avea răbdare. Parcă reuşea să mă atingă fulgerător cu câte un deget încercând să mă convingă să o satisfac. Era trecut de miezul nopţii. În casă era linişte şi în bucătărie tocmai se arsese un bec din cele două. Lumina era mai slabă, dar suficientă încât să reuşesc să citesc informaţiile care mă interesau.

Eram curios să aflu mai multe despre tableta Nexus 7 lansată de Google împreună cu ASUS. Orice dispozitiv care poartă numele de Nexus a fost până acum un pionier de succes, un deschizător de drumuri pentru celelate dispozitive de gen. Google îşi alege pe sprinceană colaboratorii atunci când vrea să fabrice un nou dispozitiv Nexus. Se pare că au ales să colaboreze cu ASUS sau ASUS a ales să colaboreze cu ei. Mai mult ca sigur a fost o alegere reciprocă după mai multe analize şi tatonări ale celor doi coloşi.

Şi aşa cum se întâmplă şi în regnul animal, când cele mai puternice două animale reuşesc să se împerecheze, rezultă un pui care moşteneşte tot ce e mai bun din genele părinţilor. Un pui care se dezvoltă mai repede decât apucă lumea să vorbească despre el. Un adolescent pe care şi alte animale experimentate îl privesc în acelaşi timp cu frică, dar şi cu admiraţie. Nexus 7 e pe cale să ajungă la maturitate, cu toate că în ochii unora a fost din totdeauna un pui matur gata să conducă un nou imperiu, inclusiv în ochii părinţilor săi.

Citind acest comunicat de presă despre Nexus 7, deja mintea mea zbura cu gândul la cât de repede putea alerga această tabletă, ieşind cu uşurinţă din turmă. Specificaţiile de top enumerau un procesor quad-core NVIDIA Tegra 3 cu 4+1 nuclee, un procesor grafic GeForce cu 12 nuclee care reda cum nu se poate mai bine conţinut în ecranul de 7 inchi şi o autonomie de funcţionare de 9,5 ore. La toate astea se adăuga experienţa de utilizare.

Jocuri redate în rezoluţie de 1280×800 pixeli a căror experienţă de folosire este îmbunătăţită de senzori precum giroscop, accelerometru şi NFC. Display sensibil în 10 puncte protejat de sticlă Corning FIT integrată într-un profil de 10,5 mm şi greutate de 340 de grame. Sistem de operare Google Android Jelly Bean 4.1 şi peste 600.000 de jocuri şi aplicaţii disponibile în Google Play. Un întreg univers de oportunităţi şi funcţionalităţi într-o enciclopedie de dimensiunile unei cărţi normale, dar motorizată de cele mai noi tehnologii.

Un deget fulgerător al oboselii mă atinge încă odată. Ştiam că e momentul meu de linşte şi nu vroiam să dorm. Fetiţa mea Sara care va împlini pe 8 luni pe 14 februarie dormea în cele din urmă. E perioada în care îi ies dinţii şi este din ce în ce mai agitată. Am simţit din nou un deget de oboseală care m-a fulgerat în creştetul capului. Am rămas cu ochii pe imaginea de mai jos în care admiram tableta Nexus 7.

Culorile huselor speciale pentru Nexus 7 îmi furau ochii gândindu-mă cât de multe persoane ar putea să folosească această tabletă. Cât de multe gusturi, nevoi sau dorinţe ar putea satisface. Maşinile treceau rar pe strada din faţa blocului meu, iar zgomotul produs de acestea intra parcă printr-un văl de ceaţă pe geamul întredeschis al bucătăriei în care mă aflam. De data asta oboseala mă strefulgerase cu toată mâna, nu doar cu un deget. Dar am rezistat. Am închis uşor ochii, am respirat adânc de câteva ori şi i-am deschis.

Ce naiba se întâmplă? Ce-s cu orătăniile alea? Mă gândeam că nu poate fi adevărat. M-am pipăit şi eram acolo. Am închis ochii câteva secunde timp în care credeam că va dispărea totul după ce îi voi deschide, însă mirosul de transpiraţie combinat cu mirosul de animal masiv nu dispărea. Am deschis ochii şi am observat un troll slăbuţ care se uita la mine curios în timp ce de pe dinţi îi curgea o salivă greu de descris în cuvinte. Am făcut un pas, dar am căzut în fund. Am înlemnit. Trollul scosese o sabie mică pe care intenţiona să o folosească. S-a apropiat fără nici un fel de reţinere de mine uitându-se satisfăcut la privirea mea terifiată. Eram în continuare înlemnit. Mi-a ţintit gâtul şi am închis ochii. Simţeam că propriul trup este ultimul lucru pe care vreau să-l văd înainte să mor.

Am auzit un zgomot atât de sinistru de parcă ceva ar fi despicat aerul.

Un chip luminos călare pe cal m-a făcut să cred că am ajuns instant în Rai şi aşteapă să-mi socotească păcatele. M-am pipăit din nou şi părea că sunt întreg. A ucis orătania sinistră cu o lovitură şuierătoare. A zâmbit, m-a apucat de umărul drept şi m-a tras pe cal. A urmat o cursă lungă prin dealuri şi munţi. Nu ştiam ce se întâmplă. Nu vorbea cu mine. Nu se uita la mine. Nu ştiam ce mă aşteaptă, dar eram bucuros că sunt în viaţă. Chiar dacă incertitudinea mă omora din interior. Sângele negru de pe sabia sa mă făcea să cred că nu era un un ucigaş. Nu de oameni. În urma stării de şoc cred că am leşinat.

Când m-am trezit, o mână îmi atârna pe calul său care nu mai galopa atât de tare, iar saliva mea curgea pe şaua acestuia. Parcă dormisem dus, însă atunci când am deschis ochii nu mi-a venit să cred. Eram într-o pădure care semăna cu drumul către Rai.

Am ajuns în cele din urmă în faţa conducătorului lor. Mă relaxasem. Ceva din mine spunea că nu-mi vor răul. Nici conducătorul lor nu vorbea cu mine, însă de data asta vorbele ei erau în gândurile mele. Mi-a povestit că au nevoie de ajutor şi că eu am fost ales să câştig un război în următoarea perioadă. Mi-a zis să las la o parte îndoielile, să am încredere că mult mai mulţi sunt alături de mine decât alături de ei şi să merg înainte chiar dacă nu va fi uşor. Am privit-o şi mi-am dat seama că e momentul să ascult, ca să mă pot face de ajutor.

Mi-a spus că ştie că îi pot ajuta. A început să-mi descrie nevoia de organizare şi de gestiune a trupelor care luptau cu hoarda orcilor şi a trollilor. Mi-a oferit un lux de amănunte pe care nu îl pot descrie, dar din ce am ascultat, conducătoarea lor semăna foarte mult cu un manager al zilelor noastre. Dorea portabilitate, uzabilitate, control, dar într-un dispozitiv mult mai mic decât o carte antică care putea ajunge şi la câteva kilograme bune. Dorea să doteze oamenii din funcţiile cheie cu aceste dispozitive pe care mai apoi să le înglobeze în dotarea fiecărui soldat. Dorea să aibă multă putere într-un dispozitiv miraculos de mic, dar foarte uşor de folosit.

Tocmai îmi amintisem de Nexus 7. Era ultimul lucru despre care am citit înainte să ajung în lumea asta plină de chestii neobişnuite. Le-am povestit cum pe acest dispozitiv pot să-şi stocheze cărţile sacre pline de informaţii importante pe care fiecare soldat să le acceseze oricând de oriunde, inclusiv proceduri de acţiune, de situaţii de urgenţă sau pur şi simplu de distracţie. Am început să le povestec că pot organiza o reţea aici în pădure de unde se pot suplimenta cu toate aplicaţiile necesare fiecărui om în funcţie de treaba pe care o are, astfel încât aceştia să poată beneficia de ele şi atunci când nu pot avea acces la conexiunea principală disponibilă prin toate plantele vii, adică să se poată descurca şi în zonele aride controlate de orătănii.

Apoi, le-am povestit că acest Nexus 7 este foarte rezistent la zgârieturi datorită sticlei din care este fabricat. Parcă îi vedeam cum îşi măsurau tolbele şi arătau fericiţi că dispozitivul de 7 inchi (habar n-aveau de astfel de măsurători) încape perfect la purtător. Mare mi-a fost greşeala când le-am vorbit cât de tari sunt jocurile pe Nexus 7. După ce au auzit câtă distracţie poate oferi acest dispozitiv, mi-au spus că nu-i interesează şi că jocurile sau aplicaţiile cu bere şi femei se potrivesc mai degrabă Dwarfilor, iar ei nu vor să le ofere satisfacţie acestora, aşa că aliaţii Dwarfi trebuie să-şi descarce singurei aplicaţiile dorite.

Deja mă simţeam ca acasă. Vorbeam despre tehnologia pe care o apreciam şi cu care eram de acum familiar. Tableta Nexus 7 a tras multă admiraţie, dar unde e? Cine o poate aduce pe aceste tărâmuri? Am conştientizat că nu mă aflu în era mea, aşa că n-am făcut ca în filmele cu americani proşti care ajung în trecut şi întreabă de unde îţi faci cumpărăturile dacă nu de pe eBay :)? Totuşi, nu au fost deloc impacientaţi. Au chemat un bătrânel care părea că le ştie pe toate până când i-am povestit de accelerometru, giroscop şi NFC. Deja nu mai erau vrăjitorii mainstream pentru el :).

Parcă dorind să ofere un gram de dramă şi greutate momentului începe a spune tuturor ca tehnologia asta e prea avansată pentru aceste vremuri şi că armatele aliaţior vor trebui să înfrunte hoardele de orci şi goblini prin forţele proprii. Era un fel de “My Precious” de care parcă le era teamă să se atingă.

Simţindu-mă de acum ca acasă, am început să scrijelesc frenetic pe un copac cât de multe poţi face cu o tabletă Nexus 7. Parcă eram în transă. Mă simţeam foarte bine că aveam ocazia să le povestesc cât de multe poţi face cu o tabletă cu Android de acest gen. Nu înţelegeau că pur şi simplu e fabricată de Google şi ASUS. Parcă erau dintr-o altă lume! Totul era la picioarele lor şi ei se uitau la mine cu calm.

Am simţit o străfulgerare puternică! Iniţial am crezut că “m-a ars” moşul atotştiutor, însă o voce cunoscută mă zdruncină din toţi rărunchii …

– Pui, ai adormit cu capul pe laptop?! Trezeşte-te, sterilizează rapid un biberon şi fă lapte la fată că iar s-a trezit!

Acest articol participă la a doua bătălie din competiţia BlogWars 3.

Surse: O mare parte din imaginile folosite aparţin deţinătorilor francizei Lord Of The Rings care sunt îndreptăţiţi să aibă parte de tot creditul pentru acestea.