Subiectivă sau predicativă?

Bucureştiul zice ceva, Clujul cică altceva. Eu nu mă pricep chiar dacă am trecut de multă vreme de clasa a 8-a. Am 25 de ani împliniţi, iar anul ăsta pe 21 noiembrie fac 26. Nu pot să nu fiu alături de tinerii care suferă din cauza unui subiect cu grad de dificultate mare, mai ales dacă ei ştiu cum stă treaba. Timid, zic totuşi că e predicativă. Dar ce naiba ştiu eu? Oricum, cică un elev de clasa a 8-a nu ar trebui să-şi dea seama că e predicativă pentru că nu are capacitatea să-şi dea seama de aşa ceva cu toate că asta este realitatea. Baremul de corectare cică e subiectivă şi gata. Există un singur răspuns corect ca în comunism, nu-i aşa?

Ei bine, NU!

În cazul în care nu v-aţi dat seama încă despre ce vorbesc, este vorba despre evaluarea naţională din anul 2012 la limba şi literatura română (depunctaţi-mă că nu am pus majusculele acolo unde trebuie). Am să citez petiţia de mai jos pe care am votat-o deja şi pe care am să vă invit să o votaţi. Poate în afară de prietenii din blogroll-ul meu, din secţiunea citesc, de Andi Moisescu şi de Tatae de la B.U.G. Mafia nu mai aruncă nimeni o privire pe acest blog, dar sunt convins că orice articol despre testele naţionale la limba şi literatura română nu e de prisos. La urma urmei, vorbim despre un subiect cu un grad de dificultate peste medie. La un asemenea grad de dificultate doar copii de minimum 8, preferabil 9-10 se pot plânge. 10% dintre ei au talent nativ. 90% dintre ei au părinţi cărora le pasă, dar nu numai că le pasă, ci chiar reuşesc să-şi aducă copii la nota 10.

Ei bine, părinţii ăia sunt rari da` buni. Buni tare. Suficient de buni încât să ţină minte decizia ministrului educaţiei cu privire la acest aspect timp de încă 4-5 ani, nu de încă 4-5 luni. Suficient de buni încât să-şi aducă aminte atunci când trebuie de ce trebuie şi să influenţeze pe cine trebuie. Suficienţi de buni încât să o trădeze şi pe măsa dacă copilul lor a învăţat (nu vorbim de lepre puturoase sau de bani gata, vorbim exclusiv de părinţi şi copii de valoare) şi din cauza unui rahat de interpretare de subiect nu a intrat la liceul targetat. Deci, să nu ne câcăm pe noi. E predicativă toată ziua, indiferent de barem. În zilele noastre, inflexibilitatea este cel mai mare duşman al fiecărui om, al fiecărui sistem, al fiecărei societăţi. Să fim serioşi, nu vorbim de “praful” de pe la BAC. Vorbim de îndoielile unor elevi valoroşi şi unor părinţi valoroşi.

Să citim petiţia.

Catre Ministerul Educatiei ,

Avand in vedere discutiile de pe forumuri si dezbaterile aprinse din presa, este evident ca subiectul II.A.3 a fost unul de dificultate mare care a dat nastere la interpretari si controverse, chiar in randul profesorilor, contrar prevederilor Ordinului Ministrului Educatiei nr. 5220/2011 care solicita elaborarea unor subiecte de dificultate medie pentru examenul de limba si literatura romana din cadrul Evaluarii Nationale 2012,

solicitam revizuirea de urgenta a baremului aprobat, in sensul punctarii ca si corecte atat a variantei C.”propozitie subiectiva”, cat si a variantei B. “propozitie predicativa”

Aducem in sprijinul afirmatiilor noastre argumentele unor distinse profesoare de limba romana:

“Subiectul care le-a creat cele mai mari probleme elevilor a fost acela care le cerea să identifice tipul propoziţiei subordonate din fraza “Ceea ce mă jenează este dificultatea răsfoirii”. Elevii aveau de ales între atributivă, predicativă sau subiectivă. Majoritatea a optat pentru subiectivă, deşi propoziţia “Ceea ce mă jenează” era una predicativă. Dacă pui subordonata după principală şi nu înaintea ei, aşa cum este în textul original, şi faci contragerea (Dificultatea răsfoirii este jena – n. r.), lucrurile sunt mai clare. Subordonata este predicativă”, a explicat pentru gândul Irina Georgescu, profesor de limba şi literatura română la Colegiul Naţional Sf. Sava din Bucureşti”

“”Dificultatea răsfoirii este ceea ce mă jenează …” Sic ! “Dificultatea” este subiectul lui “este”/ propoziţia principală regentă plus predicativa “ceea ce mă jenează”. Prin contragere “Dificultatea răsfoirii este jenantă pentru mine”, nicidecum “Jena mea este dificultatea răsfoirii” este opinia unei alte distinse profesoare de limba si literatura romana”.

Va rugam sa ne sustineti in acest demers!

Să votăm aici (click) petiţia.

Pe vremuri trecute existau mereu astfel de neclarităţi. Nimic nu e nou. Totuşi, pe vremuri părinţii plângeau în pumn fără să facă nimic concret când copiii erau nedreptăţiţi, iar copii învăţau să fie obedienţi, să tacă şi să plece capul. Nu scriu acest articol pentru că sunt într-o astfel de situaţie. Scriu şi promovez mai apoi acest articol pe toate reţelele de socializare pe care le folosesc pentru că iubesc performanţa, iar oamenii performanţi trebuie sprijinţi chiar şi atunci când rigiditatea din sistem nu le dă dreptate. Parcă îmi şi imaginez o babă făcută permanent şi machiată excesiv trăgând dintr-o ţigară bună şi spunând: “Ce tot se cacă pe ei ăştia pe net şi la televizor, ăsta e baremul şi gata! Li s-a urcat democraţia la cap românilor ăştia cu 12 clase care s-au trezit părinţi de copii de clasa a 8-a!” Ei bine, nu mai vreau să văd asta. Inclusiv baba de care vorbesc ştie că se întâmplă. Toţi ştim că se întâmplă.

Invit prietenii mei bloggeri, utilizatori de Facebook, Twitter sau Google Plus să-şi arate forţa în această situaţie.

P.S.: Să nu fiu înţeles greşit. Sunt de părere că această gafă este strict a celor care au realizat acest subiect şi trebuie să-şi asume. În acest caz, cea mai bună variantă este să se puncteze ambele variante de răspuns în egală măsură. Răspuns corect subiectivă, răspuns corect predicativă. Cei care au ales subiectivă nu trebuie dezavantajaţi.