Nu am înțeles niciodată reclamele în care Apple prezintă bucuroși niște oameni vorbind pe FaceTime. Având în vedere existența Skype, Google Hangouts and stuff, mereu mi s-a părut o promovare de prisos. Până în ultima perioadă. Când chiar am început să folosesc FaceTime. Irina pleacă des în deplasări, eu plec des în deplasări. Iar seara ne vedem prin FaceTime și chiar trăim momente frumoase împreună cu fetița noastră care face diverse giumbușlucuri în fața camerei știind că ne vede și că o vedem. Indiferent că sunt eu sau ea în deplasări, având în vedere că amândoi avem câte-un iPhone, e mult mai la îndemână să folosim FaceTime. Și acum înțeleg latura emoțională pe care o activează Apple când prezintă FaceTime ca pe o funcție de top. Nu e de top, dar te ajută să-i vezi pe cei dragi în timp real fără să deschizi altă aplicație. Și asta contează când ești la distanță.
Nu mai au idei de promovare