Si ce daca intarziem 10 minute?

Iubesc și urăsc în egală măsură oamenii care folosesc cu nonșalanță expresii precum cea care dă titlul acestui articol. Partea rea e că un astfel de om te poate întârzia, te poate trage în jos, îți poate consuma timp, bani, nervi etc. Asta dacă tu ești o persoană punctuală. Partea bună pentru care acești oameni merită să fie iubiți este că îți lasă ție loc să fii mai bun fără să te străduiești atât de tare să-i depășești. Da știu, sună răutăcios și evil, dar asta e realitatea: oamenii punctuali au mai multe șanse să aibă succes decât oamenii lipsiți de punctualitate. Chiar dacă Adi ar putea să vină oricând și să-mi zică că proștii sunt mai fericiți (fără să greșească deloc spunând asta), eu oricând i-aș putea spune că am văzut în adevăratul sens al cuvântului mai mulți proști săraci, decât proști bogați :) Deci, bănuiesc că toată lumea preferă și mai bogat și mai fericit, iar punctualitatea te poate ajuta în ambele situații. Partea bună e că punctualitatea se poate învăța. Nu?

Salut 👋
Îmi pare bine să te cunosc.

Înscrie-te pentru a primi conținut interesant despre tehnologie, dezvoltare, marketing și lifestyle.

Nu fac spam! Protecție date conform GDPR. Te poți dezabona oricând.

5 comentarii la „Si ce daca intarziem 10 minute?”

  1. Probabil ca si din cauza tehnologiei se intampla asta. Unii prefera sa dea un telefon inainte si sa spuna “ba nu ajung la timp”, altii nu zic nimic.
    Dar ce s-ar intampla daca ne-am intorce cu 15-20 de ani si ne-am da intalnire in “centru la statuie”!? :)
    Ar putea sa nu fie punctual?! :)

    Răspunde
  2. Prostii sunt mai fericiti… pentru ca in prostia lor, in universul lor de prostie, nu exista etaloane de fericire, drept pentru care singura stare admisibila permisa este cea de fericire, deci de aia prostii e fericiti. Si mai e fericite pentru ca e atit de prosti incat nu-si dau sama ca mai pot exista mai multe feluri de fercire. Pe de alta parte, mai exista o categorie, a celor care pe drept sau pe nedrept se considera sau sint considerati prosti, si care sint in cautarea fericirii pierdute (a fericirii, nu a timpului !) si care nefericiti deci fiind se considera nedreptatiti de legile cosmologice si de aceea incearca in prostia lor sa se inalte spiritual prin ciudate acorduri muzicale sau chiar poeme de preaslavire a iubirii vesnice. Ceia au o mare dilema existentiala, pentru ca nu au suficienta energie ca sa poata stabili din ce categorie face parte, si de aceea ramin niste rataciti prin univers, suflete pierdute si pribege. Un aspect aparent paradoxal este ca un elogiu adus prostiei nu poate fi scris totusi de un prost.
    Banc: discutau doi compozitori, ce-ai mai conceput, eu am reusit sa termin un cinteg de leagan, si de ce ti-a luat 10 ani sa-l termini, pentru ca adormeam de fiecare data cind ascultam ce-am compus!

    Răspunde

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.