Road trip scurt

Băieţii se adunau încet, sus, la barul din Micro 39 unde se strângeau cam o dată pe săptămână. Mereu întârziau vreo doi, trei, însă grupul se completa cam în 30 de minute.

Apoi, se auzeau sticle ciocnind. Multe sticle de bere care sfârşeau uneori culcate pe masă pentru că nu mai aveai loc de ele. Ciprian, un bun prieten al locului, închină a şasea bere spunând:

– Bă, băieţi! Ce-ar fi s-o ardem departe de cartier? Departe de locul ăsta plin de fum şi de chestii cunoscute?

– Şi unde vrei să mergem mă, la Brăila?

– Nu mă prieteni, hai să facem un road trip! Are Mihăiţă un Volkswagen Sharan super încăpător şi mergem cu toţii undeva!

– Bine mă, dar unde?

– Mergem undeva unde n-aţi mai vost vreodată!

– Unde mă?

– Stai aşa că vă zic!

– Cipriane, ne-ai spart! Ori ne zici unde, ori mai dai o bere la toată masa!

– Unde n-aţi mai fost niciodată, mă! Hai la teatru în Bucureşti golanilor!

– Dă-te mă de-aici cu teatrul tău! Mai degrabă mergem la KFC în Bucureşti că şi aşa n-avem la Galaţi.

– Mihăţă tată, avem KFC şi la Brăila, dar gândeşte-te câte gagici vei atrage pe Facebook cânt faci check in-uri de la teatru frate! Plus de asta ne plimbăm un pic şi venim acasă.

– Nu m-ai convins, da mergem să bem bere şi la Bucureşti. Ce ziceţi mă băieţi?

Vreo doi au dat-o cotită, că cică n-au bani, că cică au treabă multă în weekend, etc. Era joi. Din grupul măreţ adunat la bere, au rămas doar 5 inşi care să meargă la Bucureşti. Vineri după-masă se porneau la drum.

Vineri dimineaţă au fost la Billa să cumpere diverse pentru drum, plus multă bere, în caz că la Bucureşti dădeau ăia faliment peste noapte. Aşa, ca să fie pe drum şi să se facă opriri dese pentru mers la baie. Ciprian căra nişte baxuri de bere mai grele decât greutatea sa corporală, iar Mihaiţă era dezamăgit că nu erau trabucuri la Billa. Gabi, Ionuţ şi Adi făceau provizii de chipsuri şi biscuiţei săraţi.

Au terminat cumpărăturile şi au pornit la drum. Prima localitate în drumul către Bucureşti era Brăila. Gabi oprise acolo ca să ia un tricou de la Vasile, un amic cu care socializa în mediul online, dar cu care apucase să socializeze de vreo două ori şi în mediul offline. Tricoul era frumos împachetat şi pus într-o sacoşă. L-a luat pe fugă şi nu a apucat să îl vadă. Vasile zâmbea, urându-le drum bun.

La ieşirea din Brăila au zis că merită să oprească un pic la mall. KFC şi alte alea ca să îşi facă pofta cu toţii. Mihaiţă se bălbâia ca de obicei când să dea comanda. L-a îmbârligat vânzătoarea de la KFC să cumpere şi vrute şi nevrute, pe lângă porţia de Crispy Strips cu usturoi pe care o dorea de fapt. Ciprian era deja stresat pentru că simţea că se pierde timp preţios.

– Bă, hai să vedem Gangester Squad! Cică e foarte mişto filmul!

– Băi Mihăiţă, lasă-ne tată. Hai la Bucureşti să vedem o piesă de teatru ceva. Când te mai cultivi şi tu?

– Lasă treaba aia din gură şi uite că ăştia au trabucuri la ghereta aia de pe centrul mallului! Hai să fumăm ceva!

– Ce-ai mă, eşti nebun? Aici nu se fumează. Hai la Bucureşti!

– Ieşim afară mă Ciprian! Nu fi disperat că ajungem şi la Bucureşti.

Era foarte frig afară şi nimeni nu era în locul de fumat. Normal că n-aveau brichetă. Gabi şi Ionuţ nu fumau, iar Adi era obişnuit să fumeze de la alţii, ce să mai zici de brichetă.

– Haideţi că fumăm la maşină mă!

– Băi Mihăiţă, o să ajungem la Bucureşti când o zbura porcu`! Ce tot tragi atâta de timp?

– Stai chilleanu` Cipriane că ajungem. Hai la maşină!

Ajunşi la maşină, de frig ce era, au intrat cu toţii înăuntru la caldură, somându-l pe Mihaiţă să pornească motorul. Fumătorii şi-au aprins câte o ţigară cotrobăind în acelaşi timp după berile din portbagaj. Mihăiţă a desfăcut o bere şi a început să soarbă din ea cu sete,

– Ce faci mă? Trebuie să conduci până la Bucureşti! Tu bei?

– Eu beau, tu bei, sunt ok! Nu-ţi face griji Cipriane şi nu mai fi aşa disperat, repet! Beau berea asta, mergem la film că avem bilete în juma` de oră şi gonim către Bucureşti!

– Să mor dacă mai merg cu voi undeva! Eu mă duc la maxi-taxi ca să mă întorc în Galaţi! Baftă!

Ionuţ l-a prins pe Ciprian de umeri şi l-a calmat. Adi ia arătat ceva frumos, zornăind “cevaul” de parcă ar fi vrut să atragă atenţia unui copil mic.

Aici povestea s-a pierdut un pic în fum şi bere.

Era dimineaţă. Maşinile care curăţau zăpada din parcarea mall-ului din Brăila făceau un zgomot deranjant. Mihăiţă a deschis doar un ochi cu care îl observa pe Gabi cum dormea în braţele lui Ciprian, care saliva pe Adi, dormind cu gura deschisă. Observând ceva ciudat, îl scutură pe Gabi de picior trezindu-l.

– Ce-ai mă pe tine? De unde e ăsta?

– E un tricou unic de la Puma bă Mihăiţă! Lasă-mă să mai dorm oleacă că şi aşa mi-a merge la baie, iar dacă dorm poate uit de treaba asta!

– Bă, da noi suntem tot în parcare la mall la Brăila? Ce-am sărbătorit aseară?

– Am sărbătorit viziunea Puma frate! Nu mai ţii minte că Ciprian alerga ca o pumă prin parcare după primul bax de bere băut?

– Şi am văzut măcar filmul?

– Nu mă, dar rulează la ora 3 şi mai avem cam 4 ore de somn până atunci. Îţi dau o bere să adormi şi să mă laşi în pace să mai dorm o oră că mă doare capul?

Sâmbătă seară povestea o lua de la capăt.

Acest articol este pură ficţiune şi participă la concursul de creaţie de pe blogul lui Pato.