Uneori, e ca și cum am umbla cu un set de etichete autocolante la noi. Cum vedem pe cineva, cum ne grăbim cu mâna la buzunar, scoatem rola de etichete autocolante, alegem eticheta, scriem ceva pe ea și o lipim pe om. Și psihologic vorbind, e destul de normal să facem asta.
Normal nu înseamnă neapărat bine. O să vă povestesc ceva real. Fără să dau nume, că nu vreau să se simtă nimeni jignit. De curând am fost la un eveniment realizat de un foarte bun public speaker internațional. Însă omul nu era foarte cunoscut. Nu era un fel de lup de pe Wall Street sau ceva de genul.
Și o persoană din sală (pe care o cunoșteam) l-a văzut pentru prima oară. Omul era îmbrăcat modest. O cămașă simplă, o pereche de pantaloni clasici, o pereche de pantofi ieftini. Nimic care să-l scoată în evidență. Ba mai mult, persoana era destul de în vârstă, slăbuță etc. Mă rog, din punct de vedere a înfățișării nu era o persoană care să impună admirație sau respect (conform normelor). Eu cunoșteam acea persoană și știam că are acest stil (pentru că adoră simplitatea).
Mai erau vreo doi prin sală care nu-l cunoșteau și începuseră să chicotească pe la colțuri. Uite-l mă pe ăla ce se mai bagă în seamă cu organizatorii. De parcă zici că are vreo treabă pe aici.
Și începe evenimentul. Băi, când a început omul ăla să vorbească, să-și miște mâinile să spună glume și să se facă foarte plăcut per total, o parte din cei de care am povestit erau cu gura până la genunchi.
La prima pauză persoana care nu-l cunoștea (dar care tăcuse din gură, măcar nu făcuse miștouri) a venit la mine și mi-a spus. Frate, ăsta am zis din start că e omul de serviciu care se ocupa cu ordinea și curățenia. În nici un caz nu am crezut că e speakerul sau că vorbește engleza. Este fascinant cât de bun e! Mi-am schimbat un pic părerea despre percepții și etichete. O să fiu mai atent pe viitor. E normal să pățim chestia asta. E în natura umană să judecăm, să punem etichete. Important e să conștientizăm asta și să învățăm ceva, să luăm măsuri, să ne înfrânăm dorința de a comenta, critica și a pune etichete.
Și eu am făcut-o de multe ori. Și o mai fac, deși mă străduiesc deseori să mă abțin. Pe vremuri lucram în telefonie mobilă și a intrat un tip foarte amărât în magazin. Nu că nu l-am tratat ok, dar în mintea mea era un întreg scenariu (ăla e din ăla care face sau drege). A scos 20 de milioane (bani vechi pe vremea aia) și a cumpărat un super telefon, la liber. Aia a fost lecția mea. Deci, e ok să pui etichete, dar nu etichete de oameni. Pentru celelalte tipuri de etichete există Xlabel :)
Mare si multa dreptate ai!