Prin zăpadă

Marți am fost toată ziua prin zăpadă. Și mi-a plăcut! Mașina mea cred că nu se mai mișcă din parcare câteva zile bune. Nu are rost să mai încurc și eu circulația ca să sfârșesc apoi certându-mă pentru locul de parcare pe care l-am dezăpezit. Aseară mai puteam vedea din ea doar oglinda din dreapta care a avut curaj să se arate din zăpadă.

Mă amuzam citind comentarii idioate scrise de idioți pe site-urile de știri. Critica și prostia a ajuns la un nivel foarte înalt. Pe lângă faptul că ne plângem ca idioții că nu vine nimeni să ne dezăpezească, am văzut și comentarii gen „românii sunt atât de leneși încât nu și-au dezăpezit mașinile ca să circule cu ele„. LOL. Orice om normal la cap știe că pe vremuri de genul ăsta este indicat să folosești transportul în comun și să nu încurci cu mașina pe stradă. Ce naiba, ne-am născut cu toții în mașină? E drept că unii nu pot fără pentru că sunt departe de traseele mijloacelor de transport în comun. Aici înțeleg.

De asemenea înțeleg prezența mașinilor de firmă pe șosele, pentru că la volanul acestora sunt oameni care trebuie să-și facă treaba.

Dar mai există și the other side. La o simplă privire aruncată prin cartier, am observat o grămadă de oameni care dădeau la lopată să-și scoată mașinile doar pentru că se poate și nu au altceva de făcut acasă. Chiar se amuzau copios pe treaba asta spunând că vor să dea doar o tură de cartier ca să vadă cum e pe zăpadă. Bineînțeles, și eu m-am amuzat copios când i-am văzut că se rugau de vecini să îi împingă ca să intre din nou în parcare după ce s-au împotmolit mai încolo.

Trebuie să-mi iau liber mai des și să umblu ziua la pas prin oraș. Pentru că ai ce povesti. Vezi oameni care pur și simplu își caută de treabă și încurcă circulația atât ca pietoni cât ca și conducători auto. Eu recunosc că azi (marți) am sărbătorit 2 ani de căsnicie, deci am avut motiv să alergăm prin zăpadă. Am mers frumușel pe jos până la restaurantul unde ne-am cunoscut și am luat masa acolo. A fost o plăcere să mă plimb cu soția de mână printre nămeți și cu ocazia asta întăresc cele spuse în articolul Pietoni, mare atenție! pentru că i-am văzut din nou la „aruncat pe trecere”. Însă, per total mi-a plăcut prin zăpadă. M-am simțit ca un copil care își căuta săniușul.

Am redescoperit mersul pe jos :) Și sper să nu fie mare lucru pentru generațiile viitoare.

3 comentarii la „Prin zăpadă”

  1. Eu merg pe jos din noiembrie. Doar in weekend sau cand mi se mai da o directiva sa ajung pe nu stiu unde… merg cu masina.
    In rest, pe jos, in marea majoritate a timpului, chiar si pe viscolul ala mare, de zilele trecute.:)
    Am luat-o frumusel, pe mijlocul strazii… trecea masina, treceam si noi.

    Răspunde

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.