Premergător. Pro sau contra?

Sara are 8 luni de acum şi nu mai este la fel de răbdătoare ca atunci când era mai micuţă. Şi de data asta consumă mult mai multe resurse fizice părinţilor :). Pe lângă faptul că e o mare exploratoare, plictisindu-se rapid de jucării şi râvnind numai la obiecte “interzise“, când încerc să o pun în fund caută să se ridice direct în picioare şi se enervează dacă nu o ajuţi un pic. E o senzaţie foarte faină pe care o trăieşti ca părinte … până începe să te doară spatele :).

Destul de puturoasă din fire, ca tacsu` :), nu vrea să mergă de-a buşilea (preferă să se rostogolească ca să ajungă la un obiect) şi nici să stea prea mult în fund singură. Pur şi simplu vrea în picioare şi cu asta basta.

Aşa că în ultima vreme mă tot uit pe acestă ofertă de premergătoare, dar soţia mă opreşte să fac o comandă oferindu-mi linkuri către diverse forumuri în care folosirea unui premergător nu este tocmai indicată. De fapt, părerile sunt împărţite.

Unii spun că nu este indicată folosirea unui premergător pentru că acesta poate afecta coloana vertebrală a copilului. Alţii spun că nu este indicat un premergător pentru că face copilul să fie mai leneş, adică să meragă mai târziu în picioare. În acelaşi timp, unii spun că premergătorul este ok, însă trebuie neapărat ca bebele să stea singur în fund. Mai rău, alţii spun că dacă al tău copil nu stă singur în fund şi vrea direct în picioare, trebuie să mergi la un doctor să vezi ce se întâmplă cu el.

Mai există şi tabăra cealaltă la care tind să ader, tabără care susţine că premergătorul nu face nimic rău copilului, ba din contră, îl ajută să-şi dezvolte musculatura, să exploreze locuri noi, să capete diverse deprinderi mult mai rapid şi cel mai important … să nu se mai plictisească atât de repede. Se merge pe premiza că odată ce vrea în picioare şi stă destul de stabil, înseamnă că un premergător nu are cum să-i dăuneze în vreun fel.

Soţia, ca majoritatea mamelor, e mai îngrijorată şi nu prea râvneşte la achiziţia unui astfel de dispozitiv. Preferă ca lucrurile să meargă de la sine. Sunt de acord cu asta, însă îmi doresc ca Sara să facă mai multă mişcare, nu numai să ţopăie ca un ied :) când o susţin eu sau să dea din picioare ca un căluţ :) atunci când e întinsă pe pat. O analizez şă o văd destul de dornică de mişcare, de acţiune, de explorări.

Dacă voi cumpăra până la urmă un premergător, voi lua unul destul de ieftin pentru că nu merită investit în unul mai scump, mai ales că nu îl va folosi foarte mult. Îmi amintesc că am un nepot care acum are 9 ani şi când era de vârsta fetiţei mele, mergea în premergător fără probleme. Nu a fost afectat cu nimic, a mers singurel pe la vârsta de 1 an şi s-a dezvoltat firesc. Culmea e că şi nepoţelul soţiei, care face acuş 2 ani, a mers în premergător o bună perioadă de timp, iar acum merge singur în picioare fără nici un fel de problemă.

Este evident că eu ştiu ce vreau. I-aş cumpăra premergător numai de-a dragul de a vedea dacă se obişnuieşte cu el. Dacă-i place, ok. Dacă nu-i place şi nu se adaptează, iarăşi ok, că oricum îl voi lua pe cel mai ieftin. Totuşi, mi-ar plăcea să aud şi alte opinii înainte de a face asta. Eventual de la prieteni sau cunoscuţi care au copii şi pe care nu am avut ocazia să-i întreb personal de acest aspect, că pe forumuri există atâtea păreri încât nu mai eşti în stare să decizi nimic, sau, mai rău, te gândeşti deja dacă copilul tău are vreo problemă.

Deci …

Premergător. Pro sau contra?

De ce pro? De ce contra?