Inspirat de acest articol a lui Pato, m-am gândit că merită să-mi exprim şi eu opinia despre guest posturi. Doar să mi-o exprim, nu să mi-o impun, că nici n-am cum şi nici nu vreau să se interpreteze aşa.
Am să vă zic din start că eu sunt pro guest posturi atât pe bloguri personale, cât şi pe bloguri generaliste şi mai ales pe bloguri de nişă. De când am anunţat şi am dat regulile pentru guest posturi pe GabrielUrsan.ro am primit câteva propuneri interesante, iar unle dintre ele s-au şi finalizat cu nişte articole bune.
Sunt de părere că guest posturile reprezintă o metodă de promovare de tipul win-win. Când faci parteneriate de tipul win-win este normal ca ambele părţi să profite de pe urma acestora, nu doar o singură parte.
Dacă scrii un articol super tare pe blogul altcuiva, trebuie să-ţi asumi că odată ce ai apăsat butonul “Publish” sau “Send“, tot conţinutul respectiv aparţine acelui blog, chiar dacă va purta semnătura ta.
La fel şi atunci când primeşti un articol pe blogul tău. Trebuie să-ţi asumi că poate fi un articol mult mai bun decât ce ai scris în ultima perioadă şi că cititorii s-ar putea să-l aprecieze mai mult. De asemeni, trebuie să-ţi asumi că ai oferit cel puţin un link către autor.
Ambele aspecte se mănâncă cu mult altruism şi deschidere către colaborări.
Legat de blogurile personale, că aici e cea mai mare discuţie legată de guest posturi, eu zic că pot fi privite din două mari perspective.
Bloguri personale, cu adevărat personale. Adică scrii numai despre tine şi activităţile tale. Fără advertoriale, fără reclame, fără linkuri de afiliat.
Sau, bloguri personale în care scrii ce vrea muşchiul tău când vrea muşchiul tău. Pui câte reclame vrei, faci câte advertoriale prinzi şi tot aşa.
În ambele situaţii guest posturile nu dau nasol, chiar dacă adresa blogului este popescugheorghe.ro.
La blogurile generaliste sau blogurile de nişă e mult mai simplu. Acolo se pretează fără probleme guest posturile pentru că lumea se aşteaptă să citească informaţii diversificate pe o anumită nişă sau pur şi simplu informaţii diversificate.
Guest postul este bun atâta vreme cât nu se abuzează de el.
Bine, poţi face o rubrică de care să se ocupe un colaborator apropiat cum am de gând să fac eu una pe sănătate şi nutriţie, de exemplu. Subiecte despre care aş scrie, dar nu am nici talentul sau experienţa necesară să o fac. Aşa că apelez la colaboratori.
Dar în general nu merită să abuzezi cu guest posturile. Adică maximum 10% din articolele tale să fie guest posturi. Dacă procentul ăsta este depăşit, problema se pune altfel: ori ai mulţi oaspeţi care au multe chestii interesante de spus, ori ai mulţi colaboratori şi ai obiective de blog colectiv.
Să nu uităm că orice guest post poate fi refuzat. Dacă nu e scris conform standardelor la care te aşteptai, atunci nu-l publici. Simplu! Mai ales dacă ai nişte reguli clare pe care le prezinţi de înainte.
Oamenii care cer guest posturi trebuie să se aştepte că unii bloggeri îi vor refuza, iar în acest caz trebuie să trateze refuzul cu maturitate şi empatie. Articolele cu iz comercial pot fi mirosite de la o poştă şi respinse. De asta guest postul nu este un advertorial de-a gata. Este articolul unui prieten din blogosfera, unui amic sau pur şi simplu unui om pe care abia l-ai cunoscut, dar îţi place cum scrie.
Guest înseamnă oaspete. Post înseamnă articol. De ce nu ne putem rezuma doar la traducerea liberă: articol oaspete? E ca şi cum ai primi un oaspete drag la tine în casă. Dacă ţi-e simpatic şi îl apreciezi, atunci ce e atât de rău în a-l omeni? Blogul tău e casa ta şi când îţi vin oaspeţi mai schimbi aerul în casă, mai schimbi atmosfera.
Guest posturile înseamnă diversitate şi dacă sunt scrise bine, nici măcar nu trebuie să fii de acord cu ele. Cum îi spuneam şi lui Pato, un blog care acceptă guest posturi poate fi privit ca o ţară care funcţionează ca un tot unitar, dar în care există democraţie şi implicit, păreri diferite. Nu este obligatoriu ca toate guest posturile să reflecte exact părerile, ideile şi afinităţile tale. Decă eşti suficient de open-minded, nici nu trebuie. Diversitatea este foarte frumoasă şi merită încurajată.
În plus, eu consider că oamenii îţi citesc mai întâi blogul pentru conţinut şi mai apoi pentru cuplul om + conţinut. Durează până vă cunoaşteţi şi formaţi o relaţie. Atâta vreme cât conţinutul nu are de suferit, nu văd de ce ţi-ai pierde cititori (că asta mai era o temere de care auzeam). Părerea mea este că îţi poţi pierde cititori doar dacă ai frecvent articole care nu sunt pe măsura aşteptărilor cititorilor tăi. Dacă sunt scrise de tine, ţi le asumi. Dacă sunt guest posturi acceptate de tine, ţi le asumi.
Nu suntem în politică ca membrul unui partid politic de stânga să accepte guest posturi de la un membru rival al unui partid politic de dreapta. Din punctul meu de vedere bloggingul e ceva mult mai frumos decât politica şi ideile fixe.
Repet, e un articol plin de idei personale pe care mi-ar plăcea să le discutăm. Cu siguranţă există opinii pro şi contra guest postingului. Inclusiv eu aş fi putut înşira şi opinii contra guest posting, însă am vrut să păstrez un ton pozitiv :).
Totul tine de cantitate si calitate :) … ca si la advertoriale … pe mine nu ma deranjeaza daca nu se face abuz de ele iar guestposturile sunt si mai putin deranjante.
mi-a placut articolul tau, aproape ca m-a facut sa imi schimb parerea, glumesc.
Sunt destul de incapatanat, dar poate o data cand o sa simt nevoia de ceva nou o sa abordez aceasta perspectiva.