Mihaela Rădulescu, chiar intenționezi să dai în judecată site-ul Times New Roman pentru pamfletul ăsta? Inițial am crezut că e o glumă până am citit la Ovidiu pe blog că treaba e pe bune. Mă rog, din felul cum a scris articolul mi-am dat seama că există șanse reale ca acest proces să aibă loc. Ar fi păcat.
În rest, e amuzant să citești despre Mihaela Rădulescu și emisiunea Românii au talent de pe Pro TV când toată lumea a epuizat subiectul pe toate părțile. Peste tot e plin de păreri, peste tot e plin de share-uri. Zici că cineva ar fi plătit oamenii ca să creeze atâta buzz în jurul subiectului.
Pentru că, în final, atât susținătorii cât și haterii vor fi vineri seara în fața televizorului ca să vadă ce se mai întâmplă la Românii au talent și ce jurizări se mai fac pe acolo. Dacă îmi permiteți o comparație excentrică, aș asemăna toată treaba asta cu furtunile pe care le creează Apple. Toată lumea vorbește despre produsele lor. Majoritatea critică produsele lor. Apple vinde de rupe în continuare. Case closed.
Din punctul meu de vedere, toate discuțiile despre Mihaela Rădulescu și emisiunea Românii au talent sunt un pro pentru Pro TV. Nu e nimic deosebit în această concluzie. E o chestie evidentă. Dar pentru asta sunt blogurile, pentru a emite păreri evidente :)
Strict legat de critica Mihaelei Rădulescu față de acele fete sau tăvălirea ei prin făină. Probabil e un rol asumat. Deal with it. Genul ăsta de show de televiziune este creat de așa natură încât să nască controverse. Probabil se strecoară treburile astea prin recomandările de realizare a formatului. Nu știu, dar dacă eu aș scrie un manual de franciză probabil aș adăuga și specificațiile cheie care vin la pachet.
Nu e nevoie de un articol kilometric pentru a emite păreri despre păreri. Cel mai grav din toată tevatura asta e faptul că se ajunge la a da în judecată un site de pamflete bine scrise, adaptate la anul în care trăim. Abia aici merită să fim cu adevărat supărați pe atitudinea Mihaelei Rădulescu. Pentru că situația tinde deja să degenereze într-o serie de precedente de tot rahatul. Sunt convins că Mihaela Rădulescu a încetat deja să mai citească tot ce se scrie despre ea prin online în ultima vreme. Și eu aș face la fel. Dar dovada supremă de inteligență și încredere în sine e autoironia. Iar o serie de articole de genul ăsta ar trebui să descrețească până și frunțile celor în cauză.
Părerea mea, despre părerile unora (Sorin şi Gabriel Ursan) sau ale altora (toţi ceilalţii care or binevoit să răscolească acest articol de interes, nu doar naţional, ci de-a dreptul mondial, ca să nu zic universal) este că orice părere, în această direcţie, o găsesc de prisos. Zău, aşa, parcă am fi în „Grădina deliciilor” a lui Bosch. O îmbulzeală burlescă înspre senzaţional şi exorbitant. Asta ne întărâtă. Asta ne preocupă. Ne uităm setoşi la alde fâţe, că li se preling pe-afară sâni sau ţâţe, dar nu luăm seama că ni s-a uscat bostanul şi, păzeşte Doamne! suntem mai îngrădiţi de când trecut-a, iarăşi, anul. Balamuc, nu alta, dragii mei ! Părerea mea, în concluzie, este că orice părere este lipsită de importanţă. Ştim noi zicala aia străveche: „Cine pune botul…”
Părerea mea despre părerea (mea) lui Gabriel despre părerile din jurul Mihaelei Rădulescu este deci că părerea mea contează prea puţin, părerile mele despre părerile altora contează şi mai puţin iar părerea mea despre părerea lui Gabriel despre părerile din jurul Mihaelei Rădulescu de asemenea contează cu atît mai puţin cu cît părerile din partea unora şi altora sînt împărţite, părerile despre părerile unora şi altora sînt împărţite, şi mai departe, părerile despre părerile despre părerile… luate de N ori, interesează doar pe matematicieni, ramura logica matematică, sub-ramura logică interminabilă. Mai va intere’ părerea mea ?!