Nu vă supărați, dar de ce scuipați așa pe jos?

Eu sunt un tip născut și crescut în Pantelimon Micro 39 Galați. O flegmă scuipată pe jos în cel mai barbar mod cu putință nu mă impresionează deloc. Nu trec nepăsător pe lângă gest, că nu sunt nesimțit, dar personal nici nu mă deranjează și nici nu mă scârbește.

Astăzi mergeam să-mi iau un meniul zilei de la o locație din apropierea biroului. Ador să merg pe jos, iar de când am slăbit vreo 6 kg, fac mișcare cu orice ocazie ca să mă mențin măcar. Chiar în fața Bisericii Sf. Vasile din Galați, un domn trecut de a doua tinerețe, tușea ușor. Ceva normal. Avea o batistă din material textil în mână, dar nu o punea la gură.

Nu apuc să ajung bine în dreptul lui, că își trage din toți rărunchii secrețiile pe gât și bagă o flegmă din aia corespunzătoare de au întors capul și vreo doi oameni care dădeau cu mătura în fața Bisericii. Problema e că fix în fața lui era o tânără mamă cu un copil în brațe. Nu numai că s-a arătat dezgustată de gest și de flegma aia de pe jos, dar a și făcut imediat o manevră de evitare. Ca să-și ferească copilul de un potențial virus pe care îl are omul.

Și chestia asta m-a făcut să mă opresc un moment și pe un ton civilizat și normal să-l întreb pe om: ”Nu vă supărați, dar de ce scuipați așa pe jos?” Omul a ezitat o secundă și nu a zis nimic. Probabil că era uimit că l-am întrebat asta. M-a măsurat din cap până în picioare și a observat că nu eram tocmai micuț și mi-a zis pe un ton din ăsta mai zeflemist ”Păi ce să fac, dacă mi-a venit?”.

Aveam o groază de replici la dispoziție, dar am continuat pe același ton neutru și calm zicând: ”Observ totuși că aveți o batistă mare în mână, dar dacă dumneavoastră așa considerați că este civilizat…” și am plecat mai departe. Omul n-a mai zis nimic. Puteam să-i zic o chestie mai răutăcioasă, gen:

”Știu stimate domn că a scuipa niște muci pe stradă este o nevoie fiziologică și absolut normală, dar o nevoie fiziologică și absolut normală e și cea de a defeca, nu? De ce să n-o facem în plină stradă dacă tot ne vine?” Unii oameni încă o fac. Dar mă bucur că nu i-am zis o chestie răutăcioasă. Probabil omul și-a dat seama că a greșit și va fi mai atent data viitoare. Dacă eram agresiv probabil stârneam doar agresivitate și nimeni nu era mai câștigat sau nu învăța nimic. Iar întâmplarea de azi mi-a adus aminte de articolul ăsta a lui Eftimie în care scria la un moment dat că bătrânețea nu e o calitate morală și că în esență respectul și bunul simț nu ține cont de vârstă. Nu-mi poți cere să te respect pentru simplul fapt că ești bătrân, dacă ești în paralel și nesimțit și needucat.

Și e valabil și vice versa. Nu-mi poți cere să te respect pentru simplul fapt că ești tânăr frumos și liber dacă ești nesimțit și needucat. Oamenii respectă oameni cu buni simț și educație. La urma urmei asta e singura diferență dintre oameni: nivelul de educație (și aici nu mă refer la școală).