Nu trata sănătatea cu indiferență

Te interesează crypto? Am un articol actualizat aici despre cum cumperi crypto și de unde cumperi crypto sigur, simplu și rapid.

Nimic nu este mai presus decât sănătatea ta și sănătatea celor dragi din jurul tău. Aș putea încheia acest text aici.

Și tu știi cât de importantă este sănătatea și totuși, probabil la fel ca și mine, ai ignorat-o cu succes zile la rând. Apoi zilele s-au transformat în săptămâni. Săptămânile s-au transformat în luni, iar lunile în ani.

Din punctul meu de vedere sănătatea este o resursă.

Sănătatea este o resursă precum apa, o resursă precum hrana, o resursă precum autoturismul, o resursă precum casa în care stai, o resursă precum banii sau o resursă precum timpul.

Resursele pot fi recuperabile sau irecuperabile.

Banii și bunurile sunt o resursă recuperabilă.

Indiferent cât de mult ai pierde, atâta vreme cât vorbim despre posesiuni materiale, acestea sunt recuperabile.

Nu există nimic din ceea ce nu poți recupera într-o formă sau alta dacă ai pierdut din punct de vedere material, adică din punct de vedere bani sau obiecte neînsuflețite.

Plus că uneori îți dai seamă că îți poate fi chiar mai bine fără anumite posesiuni materiale, pe sistemul mai puțin înseamnă mai mult sau zicala: ”Cu cât deții mai puține lucruri, cu atât ai mai puține griji și cheltuieli de întreținere.

În orice caz, atunci când pierzi posesiuni materiale, acestea sunt de cele mai multe ori recuperabile. Asta dacă nu dețineai cumva picturi sau obiecte de artă unice care au pierit într-un incediu.

Indiferent cât de mare este pierderea materială, nu merită să te superi definitiv și să găsești soluții definitive la probleme temporare.

Pe de altă parte sănătatea este o resursă irecuperabilă uneori. Și timpul este tot o resursă irecuperabilă. Aș putea spune că dacă vrei să privim viața ca pe o resursă, și această resursă este una irecuperabilă.

Timpul este o resursă irecuperabilă relativă raportată la persoana ta.

Adică dacă alegi să stai degeaba sau să faci o grămadă de activități care îți vor umple viața de fericire, timpul ăla oricum va trece.

Pentru timp nu există buton de pauză așa cum poți apăsa pe internet la un videoclip pentru a pune pauză și a merge la baie, pentru a dormi pentru că ai obosit sau pentru că brusc a intervenit altceva.

Pentru timp nu există buton de repeat (repetare) așa cum există la videoclipurile muzicale care îți plac atât de mult și pe care le pui pe repeat pentru a le asculta până te saturi.

Timpul este o resursă conectată direct și profund cu existența ta fizică umană.

Timpul este însă este o resursă irecuperabilă.

Sănătatea, din fericire, este uneori o resursă recuperabilă. Alteori este o resursă irecuperabilă.

Alteori fiind neglijată devine dintr-o resursă recuperabilă, adică ceva ce puteai face pentru a preveni sau a trata din timp, o resursă irecuperabilă, adică ceva ce nu mai poți trata.

Și fie devine o boală care îți curmă viața rapid dar lung și dureros, fie devine o afecțiune cronică cu care va trebui să trăiești toată viața alături de neajunsurile pe care le aduce la pachet.

De aceea, sănătatea nu trebuie tratată cu indiferență.

Sănătatea nu este ceva de care te poți lipsi, indiferent ce alte priorități ai. Pentru că fără sănătate nu te poți bucura de viață și de ceea ce îți pot aduce banii și posesiunile materiale după care tânjești.

Țin minte că aveam în jur de 23 de ani. Eram foarte tânăr, zvelt și sănătos. Nu avusesem nici o problemă de sănătate de nici un fel.

De altfel, în afară de câteva răceli simple, sunt recunoscător că nici până în prezent nu m-am confruntat cu vreo boală serioasă.

La vârsta de 23 de ani duceam o viață așa cum orice tânăr de pe vremea aceea își dorea.

Avem un serviciu foarte bun, câștigam peste media altor prieteni de-ai mei, aveam multe cunoștințe prin diverse cartiere, amici și prieteni, petreceam des și până târziu, dar eram și destul de atletic pentru că făceam sport.

Țin minte și acum că înainte să mi se întâmple stupidul accident, de care îți voi povesti imediat, cum reușeam să execut perfect lovituri de picior circulare din întoarcere fără prea mult efort.

În anul 2009 am fost cu niște prieteni la munte de sărbătorile de Paște.

La o partidă de Lapte Gros, joc cunoscut la mine în cartier și sub denumirea de ”Câte ouă are baba”, am vrut să-mi dovedesc puterea și bărbăția într-un mod prostesc arătând cât de multe persoane pot ține pe spinarea mea.

În momentul când și al cincilea sau al șaselea bărbat zdravăn a sărit pe grămada formată pe spatele meu și greutatea de pe picioarele mele atinsese aproape jumătate de tonă, n-am mai putut sta în picioare.

Genunchiul drept s-a flexat natural în față, la fel ca atunci când ai face o genuflexiune. Genunchiul stâng însă s-a rupt, ca să-i spunem așa.

Adică mi s-a flexat invers, exact ca în filmele alea de acțiune sau de groază unde ți se zbârlește pielea pe tine când vezi câte un os rupt într-o mișcare complet anormală pe care creierul tău nu poate sau nu vrea să o perceapă.

Piciorul stâng mi s-a dat peste cap, a pocnit puternic de parcă cineva ar fi rupt un lemn mai gros cu mâinile goale și mi-am dat seama că deși nu mă durea atât de tare, nu puteam să îl controlez sau să mă sprinjin în el.

Diagnosticul s-a numit dublă fractură de platou tibial.

Am fost operat. Mi-au fost introduse două șuruburi mari și lungi de titan pentru a fixa platoul tibial pe care le-am păstrat timp de 12 luni. Apoi a urmat o altă operație pentru îndepărtarea acestora.

Imediat după accident piciorul mi-a fost imobilizat în gips de la vârfurile degetelor și până sus de tot în zona inghinală.

După aproximativ două ore de la acest accident stupid andrenalina nu m-a mai susținut și am început să simt durerile îngrozitoare.

Fiecare mișcare însemna durere.

Imaginează-ți o durere puternică de măsea care te face să te urci pe pereți, numai că această durere provine de la o măsea mai mare aflată în genunchiul tău.

Și imaginează-ți că intensitatea este mai mare și că durerea radiază și mai mult.

Uneori mă durea atât de tare încât deveneam irațional și îmi treceau prin minte tot felul gânduri negre.

Îmi imaginam cum ar fi să fiu împușcat în cap cu o armă de vânătoare astfel încât totul să se întâmple rapid și să nu mai simt durere, așa cum văzusem eu o tehnică de împușcare a bizonilor în Alaska prin care fermierii îi împușcau undeva în cap din lateral și aceștia mureau instantaneu, fără durere sau fără să știe ce i-a lovit.

Bineînțeles, unii ar putea spune că cedam prea repede, că au avut dureri mai mari și așa mai departe. Ceea ce vreau eu să zugrăvesc în acest tablou în format text al durerii, este că mă durea al naibii de tare!

În prima săptămână nu am putut merge singur la baie.

Accidentul s-a produs într-o zi de marți, a treia zi de Paști din anul respectiv. Am fost operat într-o zi de joi și externat într-o zi de luni.

De marți și până luni, timp de 6 zile întregi, mi-am făcut nevoile fiziologice alături de încă alți 7 oameni dintr-un salon a secției de ortopedie a spitalului județean din Galați.

Nu știu ce era mai dureros. Faptul că mă durea îngrozitor osul rupt total în două locuri sau faptul că trebuia să urinez și mai ales să defechez cu încă 7 perechi de ochi prin preajmă.

Iar acele perechi de ochi aveau și nas, un organ folosit pentru a respira, dar și pentru a mirosi.

La toate astea, nu știu cum mai arată acum și nici nu mai vreau să știu, dar acel salon de pe secția de ortopedie arăta mai rău decât cele mai negre pușcării.

Cel puțin asta mi-a spus un prieten de-al meu care făcuse multă pușcărie atât prin România cât și prin alte țări din afară, nu neapărat foarte europene și civilizate.

Era o combinație de durere, mizerie, jenă, rușine și de condiții execrabile pentru pacienți, condiții specifice spitalelor din România în anul 2009 și uneori chiar și în anul 2021, anul în care scriu aceste rânduri.

Din fericire a durat puțin, pentru că alte persoane duc o astfel de viață mult mai multe luni și din păcate chiar ani. Sunt foarte recunoscător pentru această durere și pentru această experiență.

Nu cred că după ce am scăpat de asta am urât pe cineva sau ceva vreodată. Nici nu îmi mai aduc aminte detalii de genul ăsta. Cert este că această experiență m-a ajutat să reflectez asupra mai multor lucruri.

Iar unul dintre lucruri este sănătatea.

Din băiatul zvelt de 23 de ani care executa fără probleme o lovitură circulară din întoarcere cu piciorul drept, ajunsesem în câteva secunde o legumă la pat.

O legumă căreia i se atrofiase-ră mușchii și care își făcea singură înjecții în burtă cu anticoagulante.

Sănătatea este importantă aici și acum dacă citești aceste rânduri. Dacă ți-ai propus să slăbești, să mănânci sănătos și să te lași de fumat, fă-o acum.

Nu te minți că te apuci de luni, că aștepți să treacă o perioadă mai grea sau cine știe ce alte scuze mai găsești.

Da, nu poți preveni absolut orice boli sau nenorociri.

Da, mai ești și bombardat de tot felul de informații conform cărora unii oameni care n-au băut, n-au fumat și au mâncat sănătos s-au îmbolnăvit de cancer și au murit.

Sau îți aduci aminte de un văr, bunic sau unchi care a fumat și a băut toată viața lui și a trăit fericit până la 90 de ani.

Și, prin urmare, te lași păgubaș cu noul stil de viață sănătos pentru că tu vrei să-ți trăiești viața cu regulile tale și în termenii tăi. Să te mai lase lumea în pace cu atâta perfecționism în stilul de viață.

Este foarte ușor să spui asta dacă te simți bine în acel moment și nu ai nici o problemă de sănătate.

Nu te lăsa păcălit de aceste lucruri și amintește-ți că lucrurile mai apropiate par mai mari și mai importante, dar nu sunt neapărat mai adevărate.

Dacă te depărtezi de un subiect și nu îl îmbrățișezi ca adevăr general valabil, vei observa că începi să capeți perspectivă.

Și vei începe să înțelegi ce arată statisticile.

Vei observa că toate cazurile de bunici care au fumat și au băut până la 90 de ani sunt doar o mică parte, doar un mic procent din persoanele care au băut și au fumat până la 90 de ani.

Poate că 1%, poate că 2%.

Poate că afli că vreo 73% au murit la 66 de ani pentru că au băut și au fumat și nu s-au bucurat nici măcar un an întreg de pensie.

Iar că restul de 25% au murit la puțin peste 70 de ani când le-a stat inima la masa de Crăciun fie pentru că erau deja obezi, fie pentru că au fumat și au băut toată viața lor.

Dacă te îndepărtezi emoțional de un subiect și de o convingere, nu doar că devii un om mai deștept, dar începi să vezi lucrurile de la distanță, în perspectivă.

Dacă înțelegi că doar proștii sunt mereu siguri de ceva și că deștepții au mereu îndoieli și își pun întrebări, vei merge pe calea ce bună.

Chestionează totul și ia-ți informațiile din mai multe surse. Verifică chiar și informațiile care îți sunt pe plac. Dă o șansă informațiilor care nu îți sunt pe plac. Vei observa că lumea nu e doar cât vezi cu ochii, e mai multă.

Cel puțin pe mine m-a ajutat acest mod de gândire și am început să mă interesez mai mult de sănătate.

Am aflat că este mai benefic să ai grijă de tine fumând mai puțin sau deloc, consumând mai puțin alcool sau deloc, făcând sport cel puțin 5 zile din 7, mâncând mai puțină mâncare procesată sau deloc, programând și mergând la niște analize medicale periodice, ținând greutatea corporală sub control, consumând alimente de calitate și proveniență mai bună, dormind cât trebuie și având un somn de mai bună calitate, petrecând mai mult timp de calitate cu familia și prietenii sau pur și simplu spălându-te pe dinți cum trebuie.

Statisticile și studiile arată că dacă faci aceste lucruri ai șanse să trăiești sănătos și fericit mult mai mult timp decât dacă ai face contrariul acestor lucruri.

Restul poveștilor auzite de tine sunt doar excepții.

Nu putem trăi doar din excepții.

Iar matematica nu minte aproape niciodată.

Cifrele sunt cifre.

Nu ignora sănătatea.

Dacă știi că trebuie să slăbești pentru a fi o persoană mai sănătoasă, fă un plan, ia o decizie și ține-te de ea.

Dacă știi că trebuie să te lași de fumat sau de băut alcool în cantități peste medie, fă un plan, ia o decizie și ține-te de ea.

Dacă știi că trebuie să mergi la niște analize sau să-ți refaci dantura la un cabinet stomatologic, ai ghicit, fă un plan, ia o decizie și ține-te de ea.

Indiferent cât te sperie acest lucru.

Indiferent cât te scoate din zona de confort.

Indiferent cât te va costa.

Un disconfort mai mic astăzi te va salva de un disconfort uriaș în viitor.

Disconfortul de a face sport, disconfortul de a te abține de la țigări, alcool, dulciuri și ronțănele, disconfortul de a te spăla cât trebuie pe dinți complet, de a folosi ață dentară sau un irigator bucal, disconfortul de a merge la o programare la un medic și orice disconfort similar ce are ca scop protejarea și îmbunătățirea sănătății tale te va salva de un disconfort uriaș care te poate duce chiar către o moarte dureroasă care va începe mai rapid decât te-ai aștepta.

E ușor să zici când te simți bine că nu-ți pasă și că-ți trăiești viața așa cum vrei.

E foarte greu să mai zici aceste lucruri când te simți mizerabil și disconfortul sau durerile sunt atât de puternice încât preferi să mori decât să mai treci prin ceea ce treci.

Fii o persoană sinceră cu tine.

Nu este vorba nici despre bani, nici despre timp și nici despre faptul că nu ți-ai putea imagina viața altfel.

Este vorba despre faptul că nu vrei să ieși din zona de confort.

Îți place să fumezi, să bei, să mănânci, să lenevești pe canapea la TV sau cu telefonul în mână și cu asta basta.

Dacă vei reuși să ieși din zona de confort accentuând comportamentele nesănătoase pe care le ai, dar punând pe primul loc beneficiile pe care ți le-ar aduce comportamentele sănătoase, vei avea numai de câștigat.

Nu e despre bani. Pentru că dacă îți lipsesc dinți, nu ai nici o scuză dacă ai bani de ultimul model de telefon, mașină, poșetă, pantofi, țigări și așa mai departe.

Nu e despre timp. Pentru că sunt pline cimitirele de oameni de neînlocuit fără de care firma lor, compania în care lucrau sau alții nu se putea descurca.

Nu e despre egoism. Când nu îți pui sănătatea pe primul loc pentru că zici că te sacrifici pentru ceilalți este o minciună și o formă de egoism pur de fapt.

A avea grijă de tine, de sănătatea ta fizică și de sănătatea ta mintală este una dintre cele mai pure forme de altruism, nu de egoism.

Dacă ai grijă de tine îți pasă și de alții.

Pentru că dacă tu ești bine și cei din jurul tău vor fi bine.

Un om bolnav nu își poate ajuta familia și prietenii. Un om sănătos da.

Un om bolnav care continuie să bea, să fumeze, să se drogheze, să muncească până la epuizare în van, să se streseze din toate nimicurile posibile și așa mai departe, nu va putea participa cel mai probabil la nunta copilului său care acum are poate 10 ani.

Pentru că acel om va muri cel mai probabil mai rapid decât se va căsători fiica sau fiul său.

Ce reprezintă cu adevărat asta?

Altruism sau egoism?

Asemănarea dintre un om prost și un om mort este că în jurul ambelor tipuri de oameni, oamenii suferă, dar că aceștia nu simt această suferință. Fii un om deștept, sănătos, fericit și viu cât mai mult timp.

Nu mă înțelege greșit, te rog.

Sunt oameni bolnavi care s-au născut astfel, care au moștenit genetic o boală sau o situație medicală față de care nu pot face nimic.

Sunt copii bolnavi.

Sunt copii care își pierd părinții bolnavi la vârste fragede.

Toate acestea sunt tragedii pentru care îmi pare foarte rău. Sunt excepția de la ceea ce am transmis până acum. Niciodată nu știm povestea din spatele suferinței unui om și nu trebuie să condamnăm pe nimeni.

Tot ceea ce am scris sunt rânduri menite să trezească într-un mod mai agresiv persoane care s-au născut cu toate șansele din lume și care își bat joc de ele, nu persoane care trec cu adevărat printr-o dramă.

Până mai ieri și eu eram una dintre ele.

Însă un stil de viață mental și fizic mai sănătos m-a transformat într-un singur an cât în zece ani. Sunt curios ce se va întâmpla dacă o țin în același ritm susținut către sănătate, fericire și dezvoltare.

Te provoc să te provoci și pe tine să afli. Poți face aproape orice cu mentalitatea potrivită.

Însă în orice călătorie a vieții te-ai decis să mergi, ai nevoie de sănătate. Nu este niciodată prea târziu să aduci îmbunătățiri în viața ta și în starea ta de sănătate.

Nu te minți că trebuie schimbări mari și radicale. Nu.

Sunt suficiente schimbări și îmbunătățiri mici și dese. Obiceiurile mici, bune și dese sunt cheia marilor succese!

Ori de câte ori întorci spatele sănătății tale, imaginează-ți că aceste acțiuni se adună în contul lipsei de sănătate. La un moment dat acel cont se va umple și va răbufni fără o notificare în prealabil, fără să te aștepți, fără nimic.

Nu trata sănătatea cu indiferență. 

Te interesează marketingul? Am un articol actualizat aici despre cele mai bune unelte de marketing care îți cresc câștigurile.

Vrei un email Duminica?

Trimit un email pe saptamana, Duminica la 11:00. Contine articolele din saptamana anterioara. Doar daca scriu ceva. Altfel nu te deranjez.

Multumesc!

Eroare

Comentează la acest articol

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Multumesc pentru share!
Mă poți urmări și pe alte rețele sociale dacă dorești să ținem legătura.
Send this to a friend