Nu te supraîncărca

O piatră mare ce cântărește 100 Kg este foarte greu de cărat. O piatră mare de 100 Kg spartă în 100 de bucăți e mai ușor de cărat. O piatră mare de 100 Kg spartă în 1000 de bucăți e și mai ușor de cărat.

Cea mai mare problemă de-a mea legată de stres este supraîncărcarea. Vreau să fac multe lucruri într-un timp scurt. Uneori îmi ies, alteori nu.

Când îmi ies mă simt stresat pe măsură ce le realizez și simt o satisfacție la final. Când nu îmi ies, mă simt stresat pe măsură ce încerc și frustrat la final când nu mi-a ieșit. Ba mai mult, parcă îmi produc și mai mult stres.

Experimentând aceste senzații, mi-am dat seama că problema cea mai mare a oamenilor care se simt mai stresați decât alți oameni nu este timpul liber în sine.

Este incapacitatea de deconectare de la situațiile care produc stres în timpul liber. Corpul are liber, dar nu reușești să deconectezi mintea de la ce nu-ți dă pace.

Prin urmare stresul continuă, simți că nimeni nu poate face acele lucruri în locul tău și că nu ai niciodată timp de nimic.

Pe mine mă ajută două chestii. Prima este un exercițiu de respirație.

În general, când citeam despre exerciții de respirație, meditație și chestii de genul acesta, le apreciam, dar nu le exersam niciodată crezând că nu sunt pentru mine.

Credeam că meditația și respirația este pentru alți oameni și că la mine nu funcționează chestiile astea. Până când am încercat și mi-am dedicat timp să fac asta conștient.

Cu meditația încă nu m-am împrietenit, dar cel mai probabil o să o fac la un moment dat. Cu respirația însă am început să mă împrietenesc ușor, ușor.

Primul pas este să-ți dorești chestia asta și să crezi că te ajută. Eu cred foarte mult că depinde enorm orice rezultat de ceea ce credem noi că este adevărat sau nu.

Dacă tu vei crede despre ceva că este ineficient, vei avea dreptate. Dacă vei crede că este eficient, iar vei avea dreptate.

Mintea îți va produce toate reacțiile biochimice posibile în organism ca să-ți dea dreptate în absolut tot ceea ce crezi, fie ele lucruri bune sau rele.

Tehnica de respirație este foarte simplă și o poți face oricând, oriunde, în orice mediu și la orice oră. Stai așezat cu spatele drept, eventual sprijinit de un spătar.

O altă variantă este să stai culcat pe un pat sau pe o podea și să-ți pui eventual o pernă tare în zona superioară a spatelui, ca să ți-l îndrepți cumva prin arcuirea produsă de pernă.

Nu este obligatoriu să închizi ochii, deși este de preferat.

Totuși, dacă ești genul de persoană care adoarme foarte rapid dacă închide ochii și se relaxează, păstrează ochii deschiși, dar mergi totuși într-o zonă cât mai liniștită posibil.

Inspiră adânc până în partea de jos a plămânilor. Adică respiră atât de adânc încât să ți se umfle burta. Numără încet în gând până la 4 în timp ce inspiri.

Acest lucru te va ajuta din două perspective. În primul rând te va ajuta să măsori 4 secunde. În al doilea rând te ajută să nu te gândești la nimic altceva în acel moment decât la respirație.

După ce ai inspirat, ține-ți respirația 4 secunde. Numără până la 4. Ulterior expiră aerul foarte ușor, numărând până la 7. Cu cât mai lent, cu atât mai bine.

Pentru a expira aerul și mai lent, imaginează-ți că îl dai afară printr-un pai.

Tehnica asta se numește 4-4-7 și pentru mine este o tehnică de resetare. 4 secunde inspiri, 4 secunde îți ții respirația, 7 secunde expiri.

Fă acest lucru de minim 10 ori consecutiv și vei vedea clar îmbunătățiri. Nu o dată, nu de două ori, nu de trei ori. De zece ori.

Comportamentele pozitive au nevoie de timp pentru a fi benefice. Trebuie să oferi timp oricărui lucru nou pe care îl încerci. Imaginează-ți orice comportament pozitiv ca începuturile relației tale cu persoana iubită.

La început nu-i așa că petreceați cât mai mult timp împreună, vă sunați mult și des sau vă trimiteați o grămadă de mesaje? Așa ați ajuns să vă iubiți din ce în ce mai mult, să vă apropiați și să vă cunoașteți mai bine.

Așa e și cu obiceiurile. Dacă vrei să fie benefice, trebuie să le practici cât mai des și pentru o perioadă semnificativă de timp.

Mie nu mi-a ieșit încă treaba cu meditația pentru că îi acordam 5 minute pe zi, mă plictiseam, nu vedeam nici un rezultat și renunțam. Însă după ce am aflat de regula cu 30 de minute de meditație pe zi, lucrurile arată altfel.

Așa am învățat și motociclism enduro. Nu îmi erau suficiente 10 minute pe zi. La început am crezut că nu voi urca niciodată în viață unele dealuri și nu voi coborî niciodată unele văi.

Acum le urc și le cobor fără să mă mai gândesc sau să conștientizez. Însă pentru a evolua a fost necesar să ies cu motocicleta ori de câte ori aveam ocazia și să petrec în medie minimum 2 ore călare pe ea.

Cu 10 minute de două ori pe săptămână probabil eram și după un an în același loc.

Concluzia este să practici ce înveți.

Dacă ții informații doar pentru cultura ta generală, nu înseamnă că-ți vor fi la fel de utile ca atunci când efectiv le practici.

Respirația 4-4-7 este o tehnică de resetare pentru că stresul este ceva mental și fizic. Fiecare stare de-a noastră este compusă din partea mentală și din partea fizică.

Dacă vrei să te simți trist rapid lasă umerii să-ți cadă în jos, pune privirea în pământ, gândește-te la o situație foarte tristă în ceea ce te privește și stai câteva secunde bune în postura asta. Te va cuprinde tristețea rapid.

Dacă vrei să te cuprindă o stare de fericire, ridică umerii, îndreaptă spatele, trage pieptul în față, ține spatele cambrat, ridică privirea un pic mai sus decât linia de orizont, zâmbește forțat și gândește-te intens la un moment în care te simțeai foarte fericit și încrezător.

Stresul nu este rău. Stresul este bun. Stresul este aici ca să stea.

Stresul muscular este acel stres fizic care face mușchiul să crească și să se tonifice. Fără acel stres muscular dobândit în exercițiile fizice, mușchiul nu crește. Și febra musculară doare.

Exercițiile bune dor. Așa cum ar spune un instructor de fitness ”No pain, no gain.” (”Nici o durere, nici un câștig.”).

Însă poți genera stres muscular pozitiv, sau poți face exercițiile incorect, iar în timp apar accidentările sau alte probleme legate de articulații și ligamente.

Așa este și cu stresul mental. El apare și nu vei putea controla apariția lui, așa cum nu poți controla alți factori externi precum vremea de afară, bursa sau alte elemente similare.

Însă poți controla cum acționezi sau reacționezi atunci când apare.

Al doilea lucru ce mă ajută este să nu mă supraîncarc cu activități zilnice doar de dragul de a o face. Consider că mai puțin înseamnă mai mult.

Țin minte că prin anumite cursuri de management la care participam existau exerciții în care eram puși să ne planificăm activitatea dintr-o zi folosind matricea importanță – urgență.

Erau anumiți colegi de grupă care își treceau activități foarte multe pentru o zi.

Fie pentru că voiau să-și impresioneze șefii, și ei prezenți la curs, fie pentru că voiau să arate cât de productivi pot fi ei, fie pentru că voiau să își justifice existența și importanța în firmă. Fie pentru că ”puțin din toate”.

Viața bate filmul. Și este foarte bine să avem o planificare. Însă este foarte bine să avem o planificare realistă.

Pentru că o planificare supra realistă în care ne bazăm că vor face alții ce ne-am propus noi, s-ar putea să aducă foarte multe frustrări.

Lucrurile incontrolabile care aduc stres greu de gestionat oricum vor veni.

Că faci o pană la mașină, că trebuie să mergi de urgență cu copilul la stomatolog, că îți cade curentul la servere, că website-ul are parte de un atac DDoS. Probleme există deja gata undeva să își facă apariția.

De ce să complicăm lucrurile și să ne supraîncărcăm de dragul de a o face?

Aici aș vrea să fac totuși o mică clarificare, ca să nu fiu înțeles greșit. Nu mă refer la faptul că nu e bine să tragi de tine, să îți depășești limitele și să nu alergi o milă în plus.

Este foarte bine să tragi de tine atunci când e cazul.

Evoluția și creșterea doare.

Și e normal să fie așa.

Însă una este să te stresezi pentru toate nimicurile și pentru toate fleacurile și să-ți umpli ziua și săptămâna cu astfel de lucruri.

Alta este să ai niște obiective mărețe și clare la care lucrezi zilnic într-un mod organizat și conștient.

Conform teoriei de motivare a psihologului Frederick Herzberg, cea mai mare motivație este reprezentată de realizările personale.

De departe, rezultatele și realizările tale personale, pe care le-ai făcut de unul singur, sunt cel mai mare factor motivator. Pe locul doi, dar la distanță mare, este recunoașterea meritelor și activităților tale din partea celorlalți.

Prin urmare, dacă tu îți supraîncarci programul zilnic de-așa natură încât să ai mai multe nerealizări decât realizări personale, cum crezi că te vei simți?

Nu cumva motivația va fi mai scăzută? Nivelul de stres psihic incontrolabil va crește? Vei deveni fără să îți dai seama o persoană mai nervoasă? Încrederea în sine va scade?

Te vei compara și îi vei acuza pe ceilalți pentru că ei au timp și tu nu? Nivelul de disciplină va scade și nu vei avea șanse să te ții de nici o dietă sau program sănătos pe care ți l-ai propus?

Vrei toate astea?

Dacă răspunsul tău e nu, atunci respiră și nu te supraîncărca atunci când planifici. Este în regulă să îți rămână timp liber în timpul muncii.

Nu te simți vinovat.

Dacă ai rezultate bune și uneori îți rămâne și timp liber în timpul muncii, înseamnă că obții rezultate eficient. Și înseamnă că te poți gândi la noi responsabilități sau activități, dacă vrei. Doar dacă vrei.

Dar pentru început învață să te bucuri de timpul liber pentru a-ți încărca bateriile cu ceea ce îți încarcă ție bateriile. Pentru fiecare dintre noi poate fi ceva asemănător sau diferit.

Bateriile trebuie încărcate.

Și fizic și mental.

Și depinde doar de tine.

Nu te supraîncărca cu sarcini doar de dragul de-a o face.

Supraîncarcă-te cu energie.