Astăzi am învățat una dintre cele mai importante lecții: dacă am avea același principii nealterate de gândire precum un copil de un an și șase luni, am reuși să facem tot ce ne-am propus. Să vă spun o chestie legată de expresia nu se poate. Am învățat-o astăzi, e fresh :).
Poveste scurtă: azi am împodobit bradul și în casă era haos. Globulețe, ornamente și instalații pentru brad peste tot. Sara, fiica mea de un an și jumătate le explora pe toate. A dat de o instalație de brad de care nu se mai dezlipea. Ok, am lăsat-o în pace să se iubească cu instalația de brad până a venit momentul să o schimb de pampers (da, mai fac uneori și treaba asta). Și am pus-o pe pat cu instalație cu tot. Instalația era foarte încâlcită. Eu eram foarte concentrat și stresat pe procesul schimbării de scutece (ba că se foia, ba că mai scâncea, ba că mai vroia și altceva etc. – dacă aveți copii mici știți cum e). Și ea tot îmi sugera printr-un non-verbal combinat cu un pic de verbal (scâncit) că vrea să îi descâlcesc instalația de brad pe care tot se chinuia să o descâlcească ea. Așa că a venit o expresie calmă și convingătoare din partea mea:
Nu se poate!
Bineînțeles că nu a vrut să înțeleagă că nu se poate, pentru că în realitate se putea. Însă cu gândul la alte activități, precum schimbatul scutecelor, eu eram ferm convins că nu se poate. Oricum urăsc să descâlcesc chestii de orice fel (cabluri, șireturi, ațe, instalații de brad :) etc.). Dar fiica mea nu s-a lăsat și mi-a tot dat de înțeles că vrea să-i descâlcesc instalația de brad. Și atunci am făcut o pauză de gândire.
În câteva secunde m-am apucat de treabă și în două minute am reușit să o descâlcesc. Parcă după ce mi-am pus în gând să o fac, nici nu a mai părut așa greu (să nu credeți că nu am mai încercat să o descâlcesc anterior, dar am făcut-o cu gândul de a-i demonstra fiicei mele că nu se poate).
Din această banală întâmplare am învățat două chestii importante. 1. Nu există nu se poate. Nu se poate e doar în mintea noastră. Nu se poate apare din lene, comoditate, ignoranță. Nu se poate apare și din cauza unor task-uri care consumă mult timp, dar sunt insignifiante pentru bunăstarea noastră generală ca familii, ca proiecte, ca vise, ca joburi, ca tot. Nu se poate apare din cauza oboselii pe care ți-o creezi cu mâna ta fără ca cineva să-ți solicite asta. Deci, nu există nu se poate. 2. Nu reușești dacă nu faci un obiectiv clar din asta. Am avut nenumărate tentative eșuate de a descâlci instalația aia de brad doar ca să arăt că nu se poate. Când faci un lucru în care nu crezi, bineînțeles că nu se poate realiza. Însă dacă îți pui un obiectiv ferm și specific în care să crezi, nu există nu se poate.
În concluzie, din punctul meu de vedere nu există nu se poate. Am scris acest articol ca să-l recitesc ori de câte ori mă aflu într-o situație în care cred că ceva nu se poate. Poate exemplul dat sau povestea mea nu e cel mai inspirațional lucru, dar pentru că e autentic și personal, pe mine mă va motiva ori de câte ori voi reciti.
Conform unei vechi reclame: “Daca vrei poti !”
Cand eram mic si faceam bradul cu ai mei eram linistit, urmaream dintr-un loc toata operatiunea. Si la noi era haos, toate ornamentele peste tot prin camera dar nu aveam nici un impuls sa ma duc sa explorez. Curiozitatea s-a dezvoltat mai tarziu la mine.
Azi fac si eu bradul cu fiul meu de 3 ani. Oare la ce surprize sa ma astept?
P.S. Am 3 instalatii de brad!
Asteapta.te la orice si..crede ca poti face orice ,ca poti sa treci cu calm din stare de problema in stare de solutie,totul este sa vrei,sa te concentrezi maxim si sa fii gata sa actionezi! Nu uita..cu calm!