Nu îți fie rușine să ceri ajutor

Am scris o carte! Se numește ”De ce nu”. Vezi aici despre ce este vorba și înscrie-te pentru precomandă. Mulțumesc!

M-ar ajuta foarte dacă te abonezi la canalul meu de YouTube + 🔔 Mulțumesc anticipat! 🙏

Când eram mai mic, cred că în jurul vârstei de 14-15 ani, la unghia mare de la piciorul stâng a început să-mi apară o durere, ca un fel de înțepătură.

Am ignorat-o o scurtă perioadă, dar după aceea a început să se umfle și să devină mai deranjantă. Mă durea când mergeam și nu mă putea încălța cu altceva decât papuci fără un disconfort semnificativ.

Peste unghie începuse să urce o bucată de carne și, foarte tânăr fiind, m-am speriat destul de tare.

Nu am spus nimănui și nu am cerut nici un fel de ajutor. Țin minte că m-am încăpățânat să cred că va trece de la sine și cu 50 de bani am mers și mi-am cumpărat 2 plasturi de la farmacie.

Trebuia să merg la școală și nu puteam merge în papuci. După vreo 3 zile durerea a devenit insuportabilă, iar când m-am uitat mai bine bucata de carne de peste unghie era din ce în ce mai mare.

Din fericire era vară și în weekend puteam merge în papuci afară. La un momemnt dat a început să mă mănânce zona respectivă.

Și atunci mi-am adus aminte că o vorbă din bătrâni spune că atunci când te mănâncă o bubă înseamnă că începe să se vindece.

Din păcate nu a fost așa.

Cu tot cu durere și cu rarele momente de mâncărime, zona respectivă a început să se infecteze pentru că atunci când o atingeam țâșnea puroi și sânge.

Peste 25% din suprafața stângă a unghiei mari de la piciorul stâng era acoperită de această bubă ciudată și dureroasă.

În mintea mea erau două gânduri care aveau la bază același sentimente: rușinea și teama.

Primul gând era că îmi va trece de la sine până la urmă. Că buba asta își va face singură damblaua și că trebuie să atingă un punct maxim de durere și urâțenie, după care să se vindece treptat de la sine.

Al doilea gând era că primul gând s-ar putea să nu fie adevărat. Și că ceea ce am eu de fapt este ceva mult mai grav. Ce vor spune părinții mei? Dacă e un soi de cancer la degetul de la picior?

Poate că îți vine să râzi, dar asta era mintea mea de adolescent de pe atunci, iar frica și rușinea nu vin deseori din rațiune, ci din emoție.

Mi-am luat inima în dinți și până la urmă le-am spus alor mei.

Având ceva exeperiență de viață și-au dat seama imediat că este vorba despre o unghie încarnată și în următoarea luni dimineață am mers la spitalul de copii unde medicul a zis că mă anesteziază și că îmi smulge unghia.

Alt șoc. Cum adică să-mi smulgă unghia?

Eram programat în câteva zile la această așa-zisă operație și începusem să vorbesc cu anumiți prieteni din cartier.

Unii mi-au povestit că au trecut prin asta, că la ei nu a ținut anestezia și că au simțit aproape tot la smulsul unghiei.

Alții mi-au spus că am fost prost că n-am spus din timp pentru că o unghie încarnată este ceva comun și că se poate rezolva foarte bine și rapid dacă identifici din timp colțul de unghie cu pricina și îl scoți.

Sau că dacă totuși treaba avansează puțin poți apela la o pedichiură realizată de o persoană specializată care te scapă de problemă ieftin, sigur și rapid.

Ce am învățat eu din lecția asta și din alte lecții similare care mi s-au arătat de-a lungul vieții (pentru că atacurile de panică pe care le-am avut la un moment dat le-am ascuns de teamă și rușine până și față de cei mai buni prieteni)?

Păi, am învățat că nu trebuie să-ți fie rușine să ceri ajutor.

Există persoane care cer ajutor și la lucruri foarte simple pe care le pot face singure. Nu la genul ăla de persoane mă refer.

Dar există și persoane care mai degrabă ar muri decât să ceară ajutorul cuiva. Iar aici nu mă refer la ajutor financiar sau la ajutorul pe care îl ceri unui vecin când ai de cărat o canapea sau o mașină de spălat.

Mă refer la genul ăla de ajutor pe care de obicei ți-e rușine să îl ceri.

Recomand să ceri ajutor specializat și să apelezi la serviciile sau sfaturile unui specialist ori de câte ori ai nevoie.

Poate fi vorba despre o problemă de sănătate, de construcția unei case, de strategie de marketing, de dezvoltare personală, de o problemă în dragoste, de o problemă sau o provocare în afaceri, de construcția unui website sau a unei prezențe online, de o investiție sau de un domeniu nou despre care te-ar interesa să afli mai multe, despre un concediu, despre o lucrare, despre ceva ce urmează să-ți cumperi sau pur și simplu despre orice nu ai un nivel suficient de educație.

Atenție, când spun educație nu mă refer la informații, ci la informații puse cap la cap și trecute prin alte experiențe.

Pentru că informații bune și gratuite sunt cu duiumul pe internet. Informația este gratuită pe când educația și serviciile costă.

De ce totuși oamenii nu cer ajutor?

De teamă sau rușine.

Oamenilor le este frică în general de penibil.

Le este frică să-și arate sau să-și dezvăluie slăbiciunile pentru că au fost educați de mici cu meteahna aia că dacă arăți că nu știi ceva ești luat de fraier.

Mândria și orgoliul ăsta ne omoară fără să ne aducă nimic bun în schimb. Mândria și orgoliul ne strică relații, reputații și ne face în final să ne simțim prost, să ne simțim împovărați și încordați.

Și în cele din urmă mândria și orgoliul ne face să nu cerem ajutor atunci când am avea nevoie. De asta sunt foarte mulți oameni care nu cer ajutor la timp, imediat ce au dat de problema sau provocarea cu care se confruntă.

Din cauza mândriei și orgoliului.

Aș vrea să săpăm un pic mai mult în această informație, înainte de a ajunge la concluzia evidentă pe care doresc să o transmit, adică aceea că nu e nici o rușine ca să ceri ajutor și că este cu atât mai bine să o faci din timp, ca problema ta care în capul tău e mare și nerezolvabilă, să poate fi rezolvată la o simplă ședință de pedichiură, fără să o lași să devină o unghie încarnată în speranța ca fie va trece de la sine, fie că vei reuși să o rezolvi tu.

Dar să săpăm un pic în mândrie și orgoliu înainte.

Mândria și orgoliul poate fi văzut de unele persoane drept niște calități bune. Niște calități care arată forță, putere și determinare.

De aceea unii oameni care au vorbe precum ”Eu unde scuip nu mai ling.”, ”Odată ce am stabilit că nu mai vorbesc cu persoana respectivă, nu o mai fac.” sau ”Dacă am zis asta, așa rămâne și nu îmi voi schimba părerea indiferent de situație.” sunt văzute ca adevărate dovezi de determinare, disciplină, tărie de caracter și putere.

Dă-mi voie să îți explic care este părerea mea despre aceste reacții și comportamente. Pe scurt, voi spune că nu ajută cu nimic și că nu arată nici putere, nici disciplină și nici determinare.

Cu atât mai puțin inteligență.

Legat de inteligență este simplu. Pentru că este demonstrat științific: cu cât ești mai lipsit de inteligență ești mai puțin flexibil, de unde și vine vorba din popor, citez: ”Proștii au idei puține și fixe.

Oamenii cu idei fixe sunt oricum vreți voi, numai foarte deștepți sau inteligenți nu.

Un om deștept și inteligent este flexibil, se informează din mai multe surse, ascultă mai multe păreri și trage propriile concluzii fără a-i jigni pe ceilalți.

Așa cum spune și antreprenorul media, Gary Vaynerchuk: ”Informații noi, decizii noi. Este perfect normal să te răzgândești. Este perfect normal să-ți schimbi părerile.” Este inteligent chiar.

Legat de mândrie și orgoliu, spuneam că acestea sunt generate de teamă și rușine.

Un om care epatează, adică care uimește prin felul cum se poartă, prin atitudinea sa, prin ținuta sa sau prin averile pe care le scoate în evidență, nu face decât să se apere la nivel inconștient.

Unii vor spune că asta e plăcerea lor, să se îmbete la 1 noaptea, să cheme lăutarii în curte, să dea muzica la maximum astfel încât să se audă pe cel puțin 1 kilometru pătrat și să tureze motoarele mașinilor lor puternice și luxoase.

Dacă ai întreba pe cineva care face asta de ce o face ți-ar răspunde că o face pentru plăcerea sa proprie și personală și că nu are alte explicații suplimentare de dat.

Îi va veni greu să creadă că în subconștient toate aceste gesturi extreme de mândrie și orgoliu au la bază de fapt teama. Și că sunt, în final, niște gesturi subconștiente de apărare.

Unii oameni care consideră că au dușmani reali sau imaginari au frică de aceștia.

O formă de apărare este gălăgia asta de care povestesc.

La fel atunci când faci gălăgie în pădure ca să sperii ursul și să te audă de la mare depărtare pentru ca nu cumva să vină în direcția ta.

Când mergi în drumeții în zone pline de urși faci gălăgie pentru a-i arăta tu ursului ce valoare și plăcere ai tu? Mă îndoiesc.

O faci pentru că ți-e teamă de o confruntare cu ursul.

Mândria și orgoliul are rădăcini vechi și bine înfipte în frică.

Ne-a ajutat de-a lungul anilor să ne protejăm de diverși prădători sau atacatori și de aceea încă suntem contaminați.

Însă în zilele noastre nu mai este atât de necesară această mândrie și acest orgoliul prostesc care ne împiedică să generăm fericire în jurul nostru și să ne hrănim cu fericirea din jurul nostru.

De asemenea, mândria și orgoliul generate de frica sau rușinea de a pica prost, de rușinea de a arăta neajutorați și de rușinea de a recunoaște că nu știm, ne împiedică să cerem ajutor când avem cea mai mare nevoie de el.

Și mai ales, ne împiedică să cerem ajutor la timp când încă problema sau provocarea se află la început și nu a crescut atât de mare încât să necesite mai mult timp, mai mulți bani sau mai mult efort pentru a fi rezolvată.

Nu lăsa unghia să se încarneze.

Apelează la specialiști și nu lăsa nici frica de a cheltui bani să te domine, nici frica de a pica prost.

Mulți oameni sunt ieftini la făină și scumpi la tărâțe după cum spune proverbul, adică sunt zgârciți când nu este cazul și risipitori când nu este cazul.

Uneori, pentru a rezolva o problemă sau o provare este nevoie să apelezi la un medic, la un consultant, la un psiholog, la un trainer, la un coach, la un stomatolog, la un nutriționist, la un antrenor de fitness, la un estetician, la un maestru de ceremonii, la o agenție de turism și exemplele pot continua, dar sunt ferm convins că ai prins ideea.

Așa cum majoritatea oamenilor nu se tund singuri pentru că apelează la frizer sau nu se operează singuri de apendicită pentru că apelează la un specialist, așa încep să existe din ce în ce mai multe domenii în care nu trebuie să-ți fie rușine să ceri ajutorul.

Dacă ai 10.000 de euro de investit și nu ai absolut nici o idee în ce să-i investești, dar îți cauți doar informații gratuite pe grupuri pentru că nu vrei să plătești câteva sute de euro pentru consultanță cuiva, ei bine, asta înseamnă să fii ieftin la făină și scump la tărâțe.

Iar exemplu ăsta este valabil în orice domeniu, nu doar cel al investițiilor.

Atunci când ceri ajutor vei da peste persoane care au trecut prin astfel de experiențe prin care treci și pe care tu le consideri inimaginabile sau de netrecut.

Și vei vedea cât de ușor este totul cu un pic de ajutor din partea unor persoane potrivite, vei simți efectiv cum te ușurezi de o povară, vei vedea lumina de la capătul tunelului și vei zâmbi cu bucurie.

Nu îți fie rușine să ceri ajutor.

Te interesează marketingul? Am un articol actualizat aici despre cele mai bune unelte de marketing care îți cresc câștigurile.

M-ar ajuta foarte dacă te abonezi la canalul meu de YouTube + 🔔 Mulțumesc anticipat! 🙏

Vrei un email Duminica?

Trimit un email pe saptamana, Duminica la 11:00. Contine articolele din saptamana anterioara. Doar daca scriu ceva. Altfel nu te deranjez.

Multumesc!

Eroare

Comentează la acest articol

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Multumesc pentru share!
Mă poți urmări și pe alte rețele sociale dacă dorești să ținem legătura.
Send this to a friend