Nu fugări fericirea

Dacă nu ești fericit și recunoscător acum cu ceea ce ai, ce te face să crezi că vei fi fericit și recunoscător cu ceea ce mereu îți dorești?

Cum dragoste cu sila nu se poate, nici fericire cu sila nu se poate. Fericirea nu poate fi fugărită. Fericirea vine.

Trebuie doar să știi cum să o chemi, cum să o recunoști, cum să o prețuiești și cum să te bucuri de ea.

Bucla nefericirii este foarte periculoasă pentru că este foarte des confundată cu bucla lipsei de obiective.

Oamenii au nevoie de planuri pentru a trăi fericiți. Au nevoie de obiective. Au nevoie de perspective. Au nevoie de țeluri înalte.

A fi fericit cu ceea ce ai nu înseamnă să renunți la visuri, planuri, obiective, idealuri sau țeluri mărețe. Nu vreau să confundăm aceste aspecte.

A fi fericit cu ceea ce ai este capacitatea de a te bucura corespunzător de tot ceea ce vine. De tot ceea ce pleacă. De tot ceea ce ai pentru o anumită fereastră de timp.

În cartea ”Gândește ca un călugăr”, scrisă de Jay Shetty, am citit o informație foarte interesată legată de posesiunile noastre materiale.

Acesta spunea că noi nu deținem nimic pe vecie ca oameni. Nici măcar casa pe care o avem în acte. Nici banii pe care îi avem. Nici statutul. Nici familia sau prietenii. Nu deținem nimic. Suntem doar chiriași la tot.

Pentru că totul e trecător. După cum spuneam și la un moment dat, vestea bună este că totul trece, iar vestea proastă este că totul trece.

Dacă stai bine să te gândești cel mai bun exemplu este cu banii. Banii nu sunt ai tăi. Banii sunt un mijloc de a obține bunuri sau servicii.

Atunci când vrei un anumit bun sau serviciu plătești cu bani. Că sunt bani așa cum îi știm noi acum sau că vorbim de crypto, atunci când îi folosești aceștia trec în posesia altcuiva.

Când mori, casa ta rămâne copiiilor, nepoților sau moștenitorilor legali. Nu mai e a ta. Ei pot decide ca să o păstreze sau ca să o vândă. La fel și cu mașina, motocicleta, vaca, bijuteriile sau hainele tale de firmă.

Degeaba le lași cu ”limbă de moarte”, pentru că oricum ar fi nu ai nici un control după cu ce se întâmplă cu toate posesiunile tale.

Te-ai panicat puțin și ai avut senzația că îți fuge pământul de sub picioare când ți-ai dat seama că poți controla mult mai puține lucruri în viața ta decât crezi tu că poți controla?

Te-a cuprins o stare de neliniște când ți-ai dat seama că posesiunile tale materiale nu au cum să fie ale tale pe vecie? Te înțeleg. Viața poate fi însă lungă și frumoasă.

Relaxează-te.

Trage aer în piept.

Inspiră lung numărând până la 5.

Ține-ți respirația 4 secunde și apoi expiră aerul cât mai încet posibil, numărând până la 7 secunde. Pentru a expira cât mai încet secretul este să îți imaginezi că dai aerul afară ca printr-un pai.

Repetă acest simplu exercițiu de respirație de cel puțin 5 ori sau chiar de 10 ori dacă ești stresat.

Dacă nu îți poți goli mintea pur și simplu numără în gând și concentrează-te pe respirația cât mai lentă în timp ce numeri secundele în gând.

Acum gândește-te la aspectele bune și frumoase din viața ta. La orice vrei tu. Indiferent dacă că le mai ai în viața ta sau nu. Pentru unele aspecte bune și frumoase putem fi recunoscători chiar au trecut.

Repet, te poți gândi la orice lucru bun din viața ta.

La copii, la părinți, la prieteni, la casa în care stai, la patul în care dormi, la animalele tale de companie, la o carte bună pe care o citești, la cafeaua caldă de dimineață, la faptul că poți vedea răsăritul soarelui, la cele două mâini sau două picioare întregi și funcționale pe care cel mai probabil le ai, la bucuria de a putea mirosi florile, la oportunitatea de a oferi și primi atingeri sau îmbrățișări din partea cuiva, la orice te face să devii fericit și recunoscător.

Știu că sună ezoteric, dar nu e. E doar bun simț și recunoștință.

Bun simț și recunoștință pentru lucruri atât de mărunte și simple din viața noastră care ne pot oferi toată fericirea de care avem nevoie pentru a trăi o viață lungă și frumoasă.

Trebuie doar să te relaxezi, să-ți urmezi obiectivele, idealurile și visurile, dar să te bucuri mereu de drum. Drumul de multe ori este mai important decât destinația.

De aceea este foarte important ca drumul să fie suficient de confortabil pentru a fi plăcut, dar în același timp suficient de provocator pentru a te ține concentrat și interesat.

Dacă vrei să fii fericit nu te uita mereu doar la cei care par că au mai mult ca tine. Pentru că te vei simți prost.

Te vei compara mereu inutil.

Vei încuraja consumerismul iresponsabil – este în regulă să existe consumerism pentru că așa funcționează societatea capitalistă, dar nu într-un mod iresponsabil care generează risipă.

Vei contribui la umplerea planetei de plastic și de alte deșeuri care nu pot fi reciclate – doar foarte puține tipuri de plastic pot fi cu adevărat reciclate în caz că nu știai încă asta și crede-mă că pe măsură ce te vei interesa din ce în ce mai mult despre acest subiect te vor lua fiorii pentru că un film documentar se va transforma sub ochii tăi într-un film de groază.

Vei cumpăra mereu lucruri despre care crezi că te vor face fericit.

Ca mai apoi acestea să se strice sau să se învechească și să-ți dorești alte lucruri care te vor face fericit.

Și tot așa.

Știai cât durează în medie bucuria achiziției mașinii visurilor tale?

Cam 3 luni, după ultimele studii.

La început te comporți cu ea precum cu un bibelou. O speli la trei zile. O alimentezi cu cel mai bun combustibil și o ții din scurt.

Apoi, treptat, atât de treptat că este aparent insesizabil, nu îți mai pasă atât de mult de ea.

După prima zgârietură, parcă nu te mai doare sufletul atât de tare că ai mai luat și o bordură cu scutul sau că ții mașina nespălată cu săptămânile.

Nu mă înțelege greșit, lucrurile te pot face fericit. Cunosc persoane înnebunite după haine de firmă, poșete sau bijuterii.

Lucrurile te pot face fericit, dar nu te pot face fericit la infinit pentru că lucrurile au, sau pot avea, o durată de viață mult mai mică decât te aștepți.

Iar pierderea unui lucru poate aduce mai multă nefericire, decât lipsa deținerii acelui lucru.

Plus că, până și persoanele despre care știu că obiectele de lux le aduce fericire, dacă ar avea de ales dintre un concediu și o super experiență ce presupune timp de calitate cu familia și un obiect, ar alege timpul de calitate.

Asta dacă nu le pot alege cumva pe amândouă, ceea ce în exemplu meu nu este permis de dragul accentuării ideii.

Eu personal mi-am dat seama că dacă dețin mai puține lucruri am mai puține griji și am mai puține chestii care îmi consumă bani. Nu m-am dus în minimalism extrem.

Nu sunt pur și simplu fabricat pentru minimalism extrem.

Însă un minimalism relaxat mi se potrivește. Asta pentru că niciodată nu voi face rabat de la calitate în ceea ce privește uneltele cu care îmi fac treaba. Scriu și fac marketing online.

Prin urmare voi investi mereu astfel încât să am un MacBook și un iPhone corespunzător, pentru că astea sunt uneltele cu care îmi câștig existența. Este doar un exemplu.

Te rog să nu mă urăști pentru că folosesc produsele cu măr mușcat pe ele, dar așa m-am învățat de mult și, cel puțin pentru moment, încă îmi oferă facilitățile pe care mi le doresc.

Însă alergătura către cel mai bun produs pe toate planurile nu îți va aduce fericire. Îți va consuma energie, îți va aduce bucurie când vei câștiga o luptă, dar îți va consuma energia necesară pentru următoarea luptă.

Poate o luptă mai importantă pentru tine de care nu-ți dai seama acum.

Unde crezi că va duce această alergătură după mai mult și tot mai mult și tot mai mult? Nu știu fizic unde te va duce, dar îți pot spune că te poate duce la o stare de veșnică nemulțumire.

Și astfel revin la bucla nefericirii de care vorbeam la început. Aceasta este bucla nefericirii și de aceea nu trebuie confundată cu bucla lipsei de obiective și, implicit, motivație.

Bucla nefericirii este generată de această alergătură continuă, alertă și aparent neobosită după acumularea de cât mai multe lucruri, cât mai multe posesiuni materiale, cât mai mulți bani, cât mai multe din toate.

Nu contează din care, important e să fie multe. Că cine știe când ne-o trebui și fix atunci se întâmplă să nu avem.

Eu lucrez să renunț la mentalitatea asta. Sunt om și sunt tentat, ca orice om, de diverse lucruri. De aceea spun că lucrez. Și cred că toată viața este un proces de îmbunătățire dacă alegi să îl privești astfel.

Pe mine personal m-a ajutat foarte mult să mă relaxez bucuria față de lucrurile simple și firești.

Simt recunoștință și fericire ori de câte ori văd o zi frumoasă și însorită afară, ori de câte ori mă plimb în natură și simt vântul cum adie ușor și răcoros, ori de câte ori privesc iarba verde sau o pajiște întinsă, ori de câte ori simt parfumul florilor, ori de câte ori un coleg, un prieten sau un membru al familiei este fericit, zâmbește sau a avut parte de o realizare în viața sa.

Mă bucur din orice motiv și fac sărbătoare din orice dacă am mentalitatea potrivită. Nu este nimic greșit din a face sărbătoare din orice, din a celebra lucruri simple, din a te simți bine așa cum dorești tu.

Iar dacă nu ai suficiente motive personale, stai să vezi cât de frumos este după ce înveți să accepți să te bucuri și de fericirea altora.

E un pic mai greu la început, pentru că evoluția biologică ne-a învățat să ne comparăm cu alții și să ne fie ciudă pe unul care are mai mult sau pare să arate că o duce mai bine, dar dacă reușim să învingem aceste stări generate de evoluția biologică vom reuși să ne bucurăm și de bucuria celorlalți.

Energie și fericire infinită.

Și după cum spuneam, nu e ezoterism. E bun simț și recunoștință.

Pentru că dacă nu ești un om fericit și recunoscător cu ceea ce ai acum, ce te face să crezi că vei reuși să fii atunci când vei avea ce îți dorești dacă mereu te vei compara cu alții și îți vei dori mai mult și tot mai mult?

Nu zice nimeni să nu faci bani. Însă după o anumită sumă care îți susține existența ta și a familiei într-un stil confortabil, fericirea nu mai este doar despre bani.

Cea mai mare problemă este că mulți nu vor să înțeleagă asta și zic ceva de genul: ”Da, ție ți-e ușor să zici asta. Ai casă, ai mașini, te dai cu motocicleta, ai familie, copii, pleci în concedii. E normal să fii fericit. Ce ți-ai putea dori mai mult?”

Eu personal eram unul care zicea ceva de genul. Intervenea evoluția biologică de care povesteam, sau în termeni românești, ciuda.

Din fericire, am avut ocazia să nu cred ce mi se zicea despre fericire, dar să reușesc să ajung în punctul în care sunt super mulțumit de cât și ce câștig și să mă concentrez pe a fi mai fericit.

Din păcate, nu toți au această ocazie să înțeleagă niște elemente de bază despre fericire pe barba lor. Și fie înțeleg când e prea târziu și sănătatea lor mentală sau fizică este iremediabil afectată. Fie nu înțeleg niciodată.

Și e păcat.

Am scris elemente de bază despre fericire deoarece sunt sigurele aspecte comune din ceea ce noi muritorii numim fericire. În esență, fericirea este un subiect diferit, clar și totodată neclar, pentru fiecare dintre noi.

Fericirea mea nu e fericirea ta. Iar fericirea ta nu e fericirea mea. Ca și noțiuni complete mă refer. Însă elementele de bază sunt similare.

Pe mine lucrul care mă ajută să ridic capul, să zâmbesc, să îmi dau seama că sunt fericit și că nu trebuie să caut fericirea în altă parte este recunoștința.

Recunoștința pentru orice. Recunoștința până și pentru cele mai simple lucruri, persoane, gânduri sau sentimente.

Recunoștința este cel mai puternic drog din univers.

Nu fugări fericirea. Ea vine și singură pentru că uneori e deja acolo.