Iertarea este un cadou.
Pe care îl poți face. Pe care ți-l poți face. Pe care îl poți primi. Iertarea este un act de eliberare. Și a ta și a altei persoane.
Dar asta cel mai probabil știai deja.
Ce se știe mai puțin despre iertare este faptul că aceasta te poate ajuta să te ții de obiectivele propuse.
În cartea , scrisă de psihologul Kelly McGonigal, se vorbește despre iertare în niște experimente realizate pe niște persoane care doreau să slăbească.
Existau niște persoane care țineau o dietă cu scopul de a slăbi.
Ca în orice dietă, există zile în care nu te poți ține de ea și sari calul. Mănânci și bei mult peste măsură.
Și te simți vinovat pentru asta.
Și-au dat seama în cadrul studiului că persoanele care se simțeau vinovate, dar care reușeau totuși să se ierte rapid, aveau rezultate mult mai bune în ceea ce privește disciplina legată de dietă decât persoanele care nu reușeau să se ierte.
Persoanele foarte dure cu ele aveau senzația că nu sunt bune de nimic. Că nu se pot ține de nici o dietă. Că nu au voință precum alții. Că nu sunt la fel.
Și că în final nu are rost să se mai chinuie atât pentru că ele s-au născut pur și simplu diferit.
Persoanele care nu reușeau să se țină de dietă într-o zi, dar care reușeau să se ierte, erau la fel de supărate pentru ziua în care au eșuat.
Totuși, având capacitatea de a se ierta rapid, aceste persoane își aduceau aminte obiectivele propuse și continuau către îndeplinirea acestora. Iertarea le oferea puterea de a continua să facă ce trebuia făcut.
Nu mă refer aici la iertare nedefinită în timp.
Bineînțeles că ambele tipuri de persoane din cadrul experimentului se iertau în final pentru că au comis-o într-o zi.
Nimeni nu poate fi supărat pe el la infinit pe încă un ecler mâncat în plus.
Diferența era de timp.
Persoanele care se iertau mai rapid aveau șanse să își atingă obiectivele propuse. Pe când persoanele care se iertau mai târziu aveau șanse să o comită și a doua zi consecutiv.
De fapt, din experiența mea, cheia către susținerea unui obicei bun și scăparea de un obicei prost este să nu practici obiceiul prost două zile la rând.
Se va întâmpla inevitabil ca într-o zi s-o dai în bară și problema nu se pune legat de dacă, ci de când. Însă două zile la rând nu-i de bine.
De aceea uneori chiar e mai bine să-ți planifici zilele în care trișezi dacă în trecut ai lăsat aspectul ăsta neplanificat și n-a ieșit prea bine.
Revenind la iertare. Iertarea nu are legătură cu uitarea. Dintr-o întâmplare nefericită poți învăța foarte multe chestii, fie că tu ești persoana vinovată sau fie că altcineva ți-a făcut sau spus un lucru de neiertat.
Este decizia ta să nu mai vrei să mai vezi o persoană niciodată în viața ta și să rupi orice legătură. Este foarte posibil în anumite cazuri ca acest lucru chiar să fie necesar, benefic sau să te țină în siguranță.
Însă iertarea nu are legătură cu uitarea.
Iertarea are legătură cu iertarea. Iar iertarea este o calitate. O calitate ce arată altruism. Și o calitate care poate produce fericire.
Atât fericire mai multă pentru tine cât și fericire mai multă pentru cei din jur.
Nu, să nu crezi că dacă ești o persoană dură cu tine oamenii te vor aprecia mai mult. Oamenilor nu le pasă cât de dur ești cu tine.
Ba mai mult, pe unii îi vei enerva și mai tare atunci când te victimizezi și te înjuri singur arătând că nu ești genul de persoană care se iartă prea ușor. Pentru că unii o vor percepe ca o formă de slăbiciune.
Sau ca pe o formă de atragere a atenției.
Chiar dacă tu te învinovățești pentru multe lucruri pentru că asta simți, asta îți dictează creierul și că astea sunt valorile care ți-au fost înrădăcinate, mulți pot decoda greșit în dezavantajul tău această formă de neiertare față de propria persoană.
Scoate rădăcinile vinei acum. Smulge vina asemeni unui morcov scos cu îndârjire din pământ.
Ușor de spus, greu de făcut, știu.
Însă acum ai o informație nouă legată de vină care te va ajuta.
Învață ce ai de învățat din fiecare experiență.
Enervează-te pe ce trebuie să te enervezi.
Descarcă-te cum te ajută cel mai mult, fără să-i rănești pe cei din jur.
Apoi, iartă și iartă-te.
Eu personal asociez mental lipsa iertării cu supărarea.
Nu știu tu, dar eu voi povesti de mine.
Atunci când sunt supărat, sunt nefericit.
Nu îmi place să fiu nefericit.
Prin urmare, știu că pentru a scăpa mai repede de supărare trebuie să privesc realist și obiectiv orice situație, să mă enervez pe ea ca să mă descarc, să zic ce am de zis (uneori și în gând) și să merg mai departe iertându-mă și iertând, după caz.
De cele mai multe ori în ziua de azi iertarea nu presupune cruțarea vieții cuiva. Dar dacă presupune, cu atât mai mult trebuie să ierți și să te despovărezi.
De cele mai multe ori când te superi pe cineva nu mai vrei să mai ai nici un contact cu persoana respectivă sau, după caz, nu mai vrei să mai fii pus în situația respectivă.
Indiferent a cui vină este, emoția este una negativă. Emoțiile negative nu sunt bune, sunt rele. De asta se cheamă emoții negative. Dacă emoțiile negative erau bune, se denumeau emoții pozitive. Dar nu se cheamă astfel.
Emoțiile negative nu te ajută pe termen lung. Ele au rolul lor pe termen scurt. Fiecare reacție chimică din creier produsă în mod natural are cu siguranță rolul său.
Uneori un rol pe care specialiștii nu au reușit să-l explice cu exactitate.
Însă ai auzit probabil și tu de cazuri în care nu își mai vorbesc frate cu frate, soră cu soră, fiu cu mamă sau tată cu fiică. Cazuri de supărări și de lipsă de iertare care se întinde pe ani de zile. Zeci de ani.
Uneori chiar până la moarte.
De cele mai multe ori cel care urmează să moară și are ocazia să își dea seama că zilele îi sunt pe sfârșite caută iertarea sau caută să transmită iertarea sa. De foarte multe ori, din păcate, nu are ocazia să facă acest lucru.
Pentru ce?
Pentru un orgoliu prostesc?
Pentru lipsa de maturitate de la vremea respectivă?
Lipsa iertării va sta precum o sămânță a cancerului în mintea și în sufletul fiecărui om. Atât a celui care trebuie să ierte cât și a celui care trebuie să fie iertat.
Lipsa iertării este un joc din care nu câștigă nimeni.
Atunci când nu există iertare există doar învinși. Nu există învingători.
După cum tot povestesc, știi deja că nu stă în puterea ta să-i schimbi pe alții.
Însă stă în puterea ta să ierți.
Și stă tot în puterea ta să știi că ai făcut ce este posibil și tot ce este corect pentru a repara pe cât posibil o greșeală și a obține iertarea.
Există mai multe niveluri de iubire și iertare.
Cel mai înalt nivel este cel al părintelui bun care își iubește copiii necondiționat și îi iartă pentru tot ce au făcut, pentru ceea ce fac și pentru ceea ce vor face.
Un părinte bun își iubește copilul oricum și îl iartă deja de azi pentru greșelile de mâine.
Nu vei ajunge la acest nivel de iertare prea des.
Însă trebuie să știi că există și niveluri mai mici de iertare care îți vor aduce liniștea, împăcarea sufletească și implicit fericirea.
Fericire care nu este totuna cu plăcerea. Pentru că iertarea de cele mai multe ori nu îți va aduce plăcere pe loc.
Obiectivul acestui text este să te inspir să devii o persoană mai fericită.
Pentru că nu pot să te ajut să devii o persoană mai fericită. Doar tu poți să te ajuți să devii o persoană mai fericită. E în controlul tău.
Iartă, iartă-te și obține iertarea.
Adică nu ezita să ierți, să te ierți și să devii ”iertabil”.