Eu eram cel care avea această scuză preferată. Când un coleg, un șef sau pur și simplu un om mai înțelept decât mine mă îndemna să citesc, îmi spuneam că nu am timp să citesc. Uneori i-o spuneam în față, alteori doar o gândeam. Cert este că nu aveam timp!
Uneori recunosc că nici nu îmi plăcea să citesc. Alteori eram ciudos pe timpul ălora care au timp ca să citească. De unde naiba au atâta timp? Eu nu sunt privilegiat ca ei. Dacă aș sta toată ziua cu mâna-n fund ca ei și mi-ar veni bani poate că aș citi, gândeam eu.
Până la începutul lui 2020 când m-a lovit adevărul. Am povestit în foarte scurtul video de mai jos ce cred eu că se întâmplă în spatele acestui ”Nu am timp de citit”. Te invit să-i dai play, că durează puțin. Și să te abonezi la canalul meu de YouTube.
Dacă nu se încarcă videoclipul de mai sus, apasă aici.