Văzusem la un moment dat un articol pe un blog străin care putea da şi un altfel de răspuns lui Tudor la veşnica lui întrebare: Ce este astăzi internetul pentru tine?. Din păcate, nu mai găsesc articolul cu pricina ca să vă pot oferi un link, însă pot să vă transmit ce îmi amintesc.
Concluzia este una destul de simplă: oamenii au pe internet atât de multe opţiuni, încât puţini mai citesc până la capăt un articol care transmite ceva autentic. Autorul acelui articol spunea că dacă scrii un articol bunicel, cu destul de multe cuvinte, ai şanse ca nici măcar 1% din cei care ajung la tine să nu ţi-l citească până la capăt. Ai muncit 3-4 ore, ai căutat resurse, ai pus suflet, ai potrivit imaginile în pagină, etc. = nu contează, la urma urmei “who the fuck cares“?
În schimb, dacă publici o imagine care să atragă atenţia însoţită de un text pretenţios, filozofic, inteligent, etc. … cum vreţi voi să-i spuneţi, ai şanse să fie chiar un conţinut viral :). De exemplu, ce-ar fi fost dacă în loc de a scrie articolul “Nu te plânge“, aş fi folosit imaginea asta şi atât (cu watermark GabrielUrsan.ro, bineînţeles, ca să fiu “cel mai dintre cei“)?
Ce mă doare cel mai mult e că poza asta e reală. Probabil ce am scris eu peste poză cu “minunatul font Verdana” (binecunoscut pentru calităţile sale prin care face din nimic bici) este complet adevărat. Din păcate, mulţi fac astfel de lucruri pe internet: iau o poză care nu este făcută de ei, pun un citat inteligent sau un text propriu (în cel mai bun caz) şi o aruncă în “cascada internetului“.
Sper ca toţi care au trecut pragul acestui articol să înţeleagă ce am vrut să transmit de fapt.
Asta e o parte din internetul din ziua de azi şi pe asta dă lumea like, share sau twitt fără să se obosească să citească un articol relativ bun, dar nepromovat de o imagine care să atragă atenţia. Cumva, vreau să răspund la întrebarea lui Tudor printr-un mod în care exprim ce nu este internetul pentru mine. Nu sunt adeptul răspunsurilor care încep cu nu, dar cred că majoritatea şi-au dat seama ce am vrut să spun.
Era un site care publica poze care nici nu erau facute de ei si aveam cateva zeci de comentarii in 2-3 ore dupa ce publicau poza si aveau si vreo 500 000 de like-uri pe facebook. Si tot ce faceau era sa publice de cateva ori pe net niste poze cu watermarkul lor, chiar daca imaginile nu le aparatineau….
Multam’ pentru acest articol. Mi-ai adus aminte de copilarie, cand citeam doar carti cu poze. :)
Buna asta … “citeam doar carti cu poze.” :)
Pentru mine, internetul ar fi “cartea” de capatai :D Daca reusesti sa cerni articolele bune de cele proaste, ajungi la vorba mea :)
A … da, sunt convins. Nu, că nu mă plângeam în acest articol :). Vroiam doar să evidenţiez că pentru mine internetul înseamă în continuare articole frumoase, scrise din suflet şi bine documentate, nu doar poze “inteligente” (recunosc că unele dintre ele îmi plac). Fac apel prin acest articol doar la a avea răbdare ca să nu pierdem informaţii interesante uneori.
Mulţumesc că ai trecut pe aici Irina!