S-ar putea să mă omori pe mine sau pe dușmani. Înainte să faci o chestie din asta necugetată (care implică inclusiv sinucidere), gândește-te la următoarele chestii.
- Presa nu-ți mai dă atenție. Dacă o faci ca să ajungi în istorie, nu vei mai ajunge. Nici măcar în documentarele secrete. Un tip a omorât oameni la școală cu o sabie. Subiectul e închis rapid de presă. Ai murit. Oricum nu știi ce se zice despre tine. Și oricum nu se zice despre tine. Dacă vrei doar atenție, nu o vei mai obține așa de acum încolo. Dacă vrei atenție, aleargă gol în parc. Ai șanse mai mari. Și te bucuri de ele.
- Te lauzi degeaba. E ca și cum ai zice că ai doborât un avion rusesc cu pasageri în Egipt. Șansele să faci asta sunt mici și nu te crede nimeni. Ajungi în zona de penibil. Nu că nu te vom crede noi, păgânii, dar încet, încet își vor pierde încrederea în tine toți adepții din jur. Și chiar dacă ai facut-o. La fel va fi. Va plana neîncrederea.
- Mori. Te autodistrugi cu o bombă sau te va împușca poliția. De exemplu, polița română abia așteaptă să pună mâna pe trăgaci cu responsabilitate și fără urmări. În momentele alea nu le pasă. Trag ca și cum ai omorât-o pe mama lor dacă o arzi cu chestii teroriste. Dacă lupți pentru o cauză dreaptă e mai bine să fii viu.
- Oamenii pe care îi omori au același Dumnezeu. Indiferent ce Dumnezeu ai avea, omori oameni. Dumnezeul tău vrea măcar șansa ca oamenii ăia neștiutori pe care îi omori să-l venereze. Tu nu le dai nici o șansă. Nu știi cine sunt și nu ai vorbit cu ei înainte. Niciunui Dumnezeu nu-i plac extremele și generalizarea.
- Nu vei rezolva nimic. Moartea aduce tristețe și ură. Vei alimenta tristețea și ura. Dumnezeul tău nu vrea asta. Nimeni nu vrea asta. Gândește-te de două ori. Dacă mă vei omorî pe mine nu voi mai scrie pe blog. Și având în vedere punctul 1., nimeni nu o va face. Problemele se rezolvă cu soluții, nu cu moarte.
E primul și ultimul articol pe subiectul ăsta.