Implicarea în campanii umanitare

De curând, am decis să sprijin o “campanie umanitară ad-hoc“, tocmai pentru simplul fapt că nu era foarte bine pusă la punct, că nu avea fotografii lacrimogene şi că nu era neapărat un strigăt disperat de ajutor. În cazul în care nu ştiţi despre ce e vorba, puteţi afla mai multe din acest articol.

Nu am să vorbesc acum despre cazul în sine, ci despre implicarea oamenilor în campanii umanitare.

Pe scurt, nu e atât de imposibil să obţii rezultate dacă îţi doreşti suficient de mult şi pui problema aşa cum trebuie. Consider că este important să îndemni oamenii la acţiune într-un mod raţional şi corect. Însă mai presus de toate este sinceritatea şi gradul de implicare a celui care susţine campania. Dacă ai toate aceste ingrediente, tot ce mai rămâne de făcut este să o promovezi pe unde poţi, fără excese, fără SPAM, fără opulenţă.

Chiar dacă nu au acţionat foarte mulţi bloggeri în urma articolului meu, au acţionat foarte mulţi oameni care chiar au făcut ceva. E clar că un pic de buzz nu strică niciodată, însă cel mai mult mă bucură oamenii care pur şi simplu iau taurul de coarne şi fac ceva. Orice, oricum.

Am primit asigurări de la oameni la care mă aşteptam cel mai puţin (nu mi-o luaţi în nume de rău că e de bine :)) că vor contribui cu ce pot. Am avut chiar şi un prieten din Anglia care mi-a trimis echivalentul a 100 de euro pentru a cumpăra Pampers copiilor respectivi. Am primit eu direct donaţii prin PayPal şi acum aştept să se finalizeze transferul din contul respectiv în contul meu, aferent cardului, pentru a putea face cumpărăturile pentru tot ce am strâns, plus ce voi cumpăra eu (la începutul lunii martie trimit totul odată). Nu că îmi este greu, dar mi-ar plăcea ca cei care se află în România să ia legătura direct cu spitalul respectiv şi să se ocupe de donaţii. Nu de alta, dar nu vreau să-mi iasă vorbe pe sistemul “facerea de bine …“.

Am un sentiment de bucurie. Un sentiment care mă face să mă simt bine. Sunt multe campanii umanitare în mediul online şi sunt oameni cu multe probleme. Mă bucur că şi articolul meu (că nu-l pot numi campanie) a avut un impact pozitiv care a generat acţiuni concrete, nu doar buzz.

Acest articol nu reprezintă două braţe deschise către toate campaniile umanitare din România. În general, aleg eu în ce să mă implic sau nu. Aşa cum s-a întâmplat şi acum. Am văzut o postare pe Facebook la care a comentat o prietenă din lista mea, mi s-au aprins beculeţele, după ce recunosc că mi-au lăcrimat un pic ochii, şi am acţionat aşa cum am putut, folosindu-mă de blog.

Concluzia

Nimic nu este imposibil oricât de greu pare sau oricât de neînsemnat ai crede că eşti. Singura variantă prin care o campanie (de orice fel) poate avea succes, este să te implici.