Gerard O`Donovan, un om pe care nu îl întâlneşti în fiecare zi

Gerard O`Donovan este Directorul General al Noble Manhattan Coaching şi Preşedintele Institutului Internaţional de Coaching. Am avut onoarea şi plăcerea să-l cunosc astăzi în cadrul programului de Introduction to Coaching, program pe care l-a susţinut astăzi la Galaţi şi la care am avut oportunitatea să particip şi să vin acasă cu o astfel de diplomă :D.

Diploma Introduction to Coaching Gabriel Ursan

În acest articol nu am să vorbesc despre coaching. Voi trata acest subiect probabil într-un articol viitor. Recunosc că ştiam destul de multe aspecte despre coaching înainte, însă felul cum Gerard O`Donovan a prezentat astăzi noţiunile propuse de el, m-a facăt să acord mai multă atenţie acestui gen de dezvoltare personală şi să încep să aflu mai multe.

Nu ştiu dacă voi practica coachingul sau nu. Am să ţin cont de sfatul lui Gerarad şi am să mă gândesc bine. El spunea azi că dacă nu îţi plac toţi, dar absolut toţi oamenii cu adevărat, mai degrabă nu te apuca de coaching. Eu aici trebuie să fiu autentic şi să recunosc că am o mică dilemă. Oamenii în general îmi plac, dar nu toţi. Asta înseamnă că nu-mi plac chiar toţi oamenii sau pur şi simplu am nişte percepţii de care trebuie să scap. Poate voi descoperi în scurtă vreme despre ce e vorba.

Să vorbim despre Gerard. Este un om simplu şi se comportă ca un om simplu. Vorbeşte simplu, pe înţelesul tuturor. Este cel mai bun public speaker pe care l-am văzut live până acum. Are discursuri foarte bine pregătite, este stăpân pe conţinut şi are un body language ireproşabil. În acest articol am să vă povestec mai multe despre el.

Gerard OdonovanE născut în din Irlanda. Mama sa este din Scoţia, iar tatăl din Irlanda. Tatăl său era pescar, iar cu ocazia asta Gerard a învăţat să vâslească o barcă chiar înainte de a învăţa să meargă pe bicicletă. Când Gerard avea 11 ani, tatăl său s-a stins din viaţă brusc. A fost nevoie să se apuce de muncă pentru a-şi întreţine familia formată din mama sa care nu avea nici un venit şi sora sa mai mică. Avea 3 joburi. Se trezea în fiecare dimineaţă la ora 5:00 şi distribuia lapte la casele oamenilor din localitatea în care trăia. Apoi, mergea la şcoală, iar seara îşi lua în primire al doilea job care presupunea distribuirea unui ziar local. Al treilea job era în weekend. Se ocupa cu tot ce înseamnă curăţenie într-un magazin local, adică frecat podele, curăţat rafturi, etc. Pentru vârsta de 11 ani cred că făcea destule, nu :)?

La vârsta de 14 ani a fost nevoit să se mute în Scoţia, ţara de origine a mamei sale. Era destul de greu să se descurce în Irlanda, având în vedere că acolo nu mai aveau pe nimeni. În Scoţia mai erau nişte rude ale mamei sale care îi puteau ajuta. Şi-a continuat munca în acelaşi stil. Se trezea dimineaţă la ora 5:00 pentru a distribui lapte, mergea la şcoală şi apoi distribuia un ziar local. În weekend lucra la un hotel unde se ocupa cu căratul bagajelor, curăţenie şi orice altceva mai era nevoie.

Când a împlinit 17 ani a plecat de acasă. A intrat în armată şi nu oriunde. A intrat în Royal Navy, mai exact în divizia cu cei mai buni oameni. Probabil un fel de trupe de elită, însă nu ne-a povestit prea multe despre acest aspect, lucru care mi se pare cât se poate de normal. Povestea că în armată mediul era destul de securizat. Nu era nevoie să te gândeşti că ai de plătit o chirie pentru armata îţi oferea cazare. Nu era nevoie să te gândeşti la mâncare pentru că armata îţi putea oferi până la 5 mese de calitate pe zi. Nu era nevoie să te gândeşti la satisfacerea unor nevoi precum sală de fitness sau piscină, pentru că le oferea armata. Glumind, spunea că nici nu era nevoie să meargă în concediu pentru că armata îl trimitea în cele mai exotice locuri de pe glob şi de fiecare dată nu îl întrebau dacă vrea să facă asta :).

După 9 ani de armată unde probabil a învăţat foarte multe, dar cel mai bine a învăţat ce înseamnă disciplina, s-a apucat să lucreze în domeniul asigurărilor. Era un job fără salariu fix. Câştigai numai dacă vindeai ceva. Primele 4 luni nu a vândut nimic şi nu a câştigat nici un ban deşi s-a străduit foarte mult căutând potenţiali clienţi. Nu s-a lăsat bătut, iar în 3 ani a reuşit să facă primul milion de lire sterline. Bineînţeles, avea deja propria firmă când s-a întâmplat asta. Este o realizare extraordinară având în vedere timpul scurt, dar şi vârsta sa. Dacă la 17 ani a fost înrolat în Royal Navy unde a lucrat 9 ani, înseamnă că la 26 de ani s-a apucat de lucrat în domeniul asigurărilor. Dacă după 3 ani a făcut primul milon de lire sterline, înseamnă că la 29 de ani se putea numi deja milionar.

Odată cu banii, Gerard recunoaşte că a venit şi aroganţa. Şi-a cumpărat numai maşini scumpe şi o casă foarte mare. Din exterior parea să aibă o familie fericită alături de soţia sa şi cei 3 copii. Numai că era workaholic. Dimineata se trezea la ora 6:00 când soţia sa încă dormea, iar la ora 7:00 fix ieşea pe uşă. Se întorcea la ora 23:00 în fiecare seară când soţia sa deja dormea. Începuse să muncească şi sâmbăta, iar în scurtă vreme a început să muncească şi Duminica. Soţia îi tot spusese în repetate rânduri că nu el este omul cu care s-a căsătorit şi că ea nu mai poate aşa. El îi tot spunea că o se se schimbe, că o să fie mai bine, dar nu a acţionat în acest sens. Într-o Duminică soţia îl aştepta acasă cu bagajele făcute. Foarte politicos a spus că ea nu mai poate continua aşa şi a spus că divorţează.

Pentru prima dată în ultima perioadă de timp Gerard şi-a luat o săptămână liberă. A mers într-o localitate liniştită şi a rezervat o cameră de hotel timp de o săptămână. Dacă unii oameni gândesc foarte bine când pur şi simplu stau, el a mers. Se plimba toată ziua şi se gândea. După săptămâna respectivă de gândire a ajuns la concluzia că nu este fericit şi că nu era nici înainte. Şi-a dat seama că de fapt nu îi place ce face, că nu îi place compania pe care o are şi că trebuie să pornească din nou de la zero. Şi toate astea se întâmplau în condiţiile în care avea o companie înfloritoare. A hotărât să vândă compania, iar în 7 luni a reuşit să facă acest lucru.

S-a gândit foarte bine ce îi place lui foarte mult şi a ajuns la concluzia că vrea să ajute oamenii să devină mai buni şi că vrea să cunoască cât mai mulţi oameni. A hotărât să pornească de la zero cu Noble Manhattan Coaching care a luat naştere în 1993. De atunci au urmat numai lucruri frumoase, inclusiv recăsătoria cu fosta soţie care s-a întâmplat la 4 ani după divorţ.

În acest moment Noble Manhattan Coaching se află în top 5 companii de coaching din lume, iar Gerard O`Donovan pe lângă faptul că este Directorul General al acestei companii, este şi Preşedintele IIC (Institutul Internaţional de Coaching). Are 54 de ani, un tonus extraordinar şi îşi trăieşte viaţa cât mai simplu şi mai uşor. Singura dependenţă pe care o are acum este cea de cărţi.

Vă invit să aflaţi mai multe despre acest om extraordinar pe siteul său personal. Mie recunosc că mi-a intrat la suflet.

A … şi încă ceva. O chestie foarte interesantă aflată astătzi este că nu toţi cei care se declară coach sunt coach. Pentru a fi cu adevărat coach trebuie să fii acreditat în România sau în Europa de IIC (Institutul European de Coaching). Dacă nu eşti acreditat, nu te mai numi coach că nu eşti. Dacă eşti pe punctul de a cumpară până şi cele mai ieftine servicii ale unui coach asigură-te că este acreditat IIC pentru că rişti să pierzi şi timp şi bani degeaba. Orice coach neacreditat IIC este un impostor oricăt de multe şi frumoase gogoşi ţi-ar vinde.

Şi nu uita, coachingul de calitate costă, dar e o investiţie pe care nu numai că o vei amortiza rapid, ci o vei repeta după ce ai făcut-o prima dată pentru că îţi va aduce rezultate dacă ai parte de un coach bun.

About The Author

Gabriel Ursan

Blogger la GabrielUrsan.ro, om de marketing online și dezvoltare într-un grup de companii. Pasionat de online și tehnologie. Soț și tată (de fetiță). Vesel, ambițios, optimist. Apropo, ăsta e linkul meu de afiliere dacă vrei să cumperi ceva. Detalii despre publicitate pe blog găsești aici.

4 Comments

  • Antonel Pazargic

    Reply Reply 10/11/2012

    Felicitari Gabriel.

    Este extraordinar acest articol, si imi pare rau ca nu am avut ocazia sa cunosc o asemenea personalitate. Din punctul meu de vedere ar trebui sa existe un moment in viata fiecaruia (eu as zice mai multe…) in care sa „iti iei o saptamana si se gandesti mergand…”

    Numai bine

Leave A Response

* Denotes Required Field