Strada Anghel Saligny din Galați din zona Bisericii Sf. Vasile e în lucru. Așa că lumea care are treabă pe acolo merge prin cartier. În cartier există o stradă în care ți se pare logic să ai prioritate, dar nu ai. Ai STOP. Multă lume nu ține cont de acel STOP și trece în viteză pe acolo.
Un coleg chiar a avut un accident acolo pentru că cineva nu i-a dat prioritate. Oricum, eu la intersecțiile din cartiere sau la intersecțiile cu trafic redus încetinesc instinctiv. Nu contează că am prioritate. Important e să trec în siguranță. Azi am trecut din nou pe acolo, ca în fiecare zi. A trecut o mașină mică pe STOP fără să schițeze nici un gest de frânare.
Bineînțeles, am încetinit și am dat să trec. Din urma lui o altă mașină trece la fel de tare. Apuc să claxonez. Dar nu ca mârlanul, ci ușor. Omul frânează și dă geamul jos. Nu aveam nici o intențe să înjur că nu sunt certăreț de fel, nici în trafic nici ca pieton. Dau geamul jos, dă și el geamul jos. Era un Land Rover (parcă), negru, cu numere de Bulgaria. Mașină impunătoare pe lângă a mea. Amândoi eram cam pe la aceeași vârstă, 30 de ani, deloc mici la statură sau la corp. Se uită la mine ciudat. Eu zâmbesc, că nu aveam chef de ceartă.
Și îi zic zâmbind: Vezi că aveai STOP. Se uită să verifice. Apoi zâmbește înapoi și își cere scuze. Îi zic: Nu-i problemă. Nu de asta e vorba. Dar dacă tot ai oprit am zis să îți zic că e STOP aici, inclusiv un coleg a avut accident. Dacă treci des pe aici să fii atent să nu se întâmple ceva. Mi-a răspuns zâmbind: Trec zilnic pe aici, mulțumesc mult că mi-ai zis! A plecat zâmbind. Am plecat zâmbind.
Și mi-a plăcut de omul ăla pentru că 1. Și-a recunoscut greșeala. Probabil veți zice că e normal, dar e mare lucru. 2. Chiar l-am ajutat cu o informație. Sunt convins că cel puțin el nu va avea un accident acolo. Morale: 1. Dacă zâmbești și ești proactiv ai șanse să ajuți pe cineva fără să-l enervezi. Ok, omul a greșit, iar dacă e un om de bine cum era acesta, de ce să-i faci ziua mai nasoală înjurându-l? Nu iese nimic bun din asta.
2. Nu mai judecați oamenii după haină, marca de mașină, numerele de la mașină etc. Nu toți cei care au numere de Bulgaria sunt țărani. Nu toți cei care au BMW sau Audi sunt cocalari. Sunt oameni la fel ca toți ceilalți. Unii buni, alții răi. Unii deștepți, alții proști. Unii educați, alții nu. Iată și la Marius pe blog un scurt articol despre parcatul pe locurile pentru persoane cu handicap.
Șofer de Galați și eu, în plus, am si o cameră de trafic buna. Pot spune că și înainte aveam același comportament ca al tau, dar de când am camera, parcă mă autocontrolez si mai mult asupra reacțiilor pe care le am. Adevărul e ca după ce am condus cam prin toată țara, am constat cu tristețe ca șoferii din partea asta de țară sunt foarte aerieni, neatenți si indisciplinați. Ca să nu mai vorbim de exemplarele cu ceafa lata si masina de cocalar…genul de om care a moștenit întreaga strada de la mămică lui. Printre ei, si multi oameni civilizați, cum e exemplul dat de tine. Una peste alta, o întâmplare de genul asta îți face ziua mai buna si îți mai restaurează puțin încrederea în umanitate (vorba aia, hai prietene ca poate totuși mai avem o șansă!) :)
Suntem genul de nație care umblăm cu “eticheta” în buzunar și, cum vedem o ocazie, o și aplicăm.
Foarte putini din cei cu BMW nu sunt nesimtiti, majoritatea celor pe care-i vad zilnic in trafic sunt.
Ai avut noroc. Cu ani in urma , am avut si eu intentia asta ”buna” prin Bucuresti. Am atentionat pe cineva ca intra pe interzi. Eu ieseam de pe o strada cu sens unic, masini parcate, pe ambele parti, avea loc doar o singura masina. A iesit cu o bata de baseball sa-mi arate ca nu am dreptate. Desi nu era bine facut, il puteam dovedi daca ma puneam la mintea lui. Mi-am data seama ca nu are creierul acasa si i-am facut loc. Banuiesc ca mi-am luat injuraturile de rigoare dar nu le-am auzit pentru ca am ridicat geamul preferand sa ignor toata treaba si l-am lasat sa treaca.
De atunci am renuntat la astfel de intentii bune.
Nu știu cum de dai de d-astia in trafic.
Azi, dupa 5 ani de cand n-am mai pus volanul in mana, abia dupa 2 minute de mers a inceput sa ne injure (mai mult pe instructor) un minoritar dintr-un logan alb.
Clar ca s-a dus dracului tot feng-shuiul orelor de condus.
Am avut parte și de din ăștia. La greu. Zâmbește și mergi mai departe. Oricum în trei secunde ”schimbate” cu ei în trafic n-ai cum să le schimbi toată educația. Dar când dai peste oameni cu care te conectezi și au un minim de educație, merită să schimbi două vorbe bune. Îți va fi mai bine și ție și lor.
Așa da… mai sunt și oameni ok în lumea asta. :D Îmi plac genul de articole în care se vorbește și despre oamenii buni și ok, nu numai despre cei care greșesc sau sunt nu stiu cum…
E normal să scriem pe blog și despre asta. Multă lume consideră comportamentele pozitive drept normale. Și sunt de acord cu asta. Comportamentele pozitive sunt perfect normale. Numai că nu toată lumea le aplică. Așa că, scriind și despre lucruri bune sau interacțiuni frumoase pe care le avem cu oamenii din jurul nostru vom încuraja această normalitate ”pozitivă”. Nu numai prin declarații conceptuale. Ci prin exemple și întâmplări reale.