Citind acest articol la Pato, mi-am dat seama că dependenţa de mediul online este o problemă destul de gravă. Ok, nu gravă pentru cei care fac bani din mediul online şi îşi câştigă existenţa sau îşi dobândesc bunăstarea prin asta. O problemă gravă pentru cei care consumă mult din mediul online, dar şi pentru cei care consumă mai mult online şi produc mai puţin online.
Din păcate, mulţi bloggeri se regăsesc în a doua variantă, fie că îşi dau seama sau nu. Eu mă număr printre ei. Ok, nu produc atât de mult online pe cât să-mi pot câştiga existenţa din asta, însă nici nu mi-am propus asta. E o pasiune. Din nou spun: mulţi fac blogging din pasiune. În general, facem lucrurile care ne plac, indiferent că ne aduc un câştig substanţial sau nu. Şi totuşi, în această frumoasă pasiune ne lăsăm prinşi de o mare dependenţă. Dependenţa de mediul online care ne-a făcut să trecem de la pasiune la viciu.
Mereu cu smartphone-ul în mână ca să mai vedem ce mai e pe Facebook, ce s-a mai scris pe Twitter şi ce comentarii am mai primit pe blog. Mereu cu gândul la noul subiect despre care să scriem pe blog. Mereu cu gândul la online. Dacă nu avem net suntem aproape deconectaţi de la ritmul nostru de viaţă zilnic.
Ce se întâmplă? Oare unde vom ajunge?
Dacă nu suntem atenţi la ce notificări permitem dispozitivelor noastre, ajungem să fim mai mult cu un ochi pe ele decât pe propria noastră viaţă. Telefonul sau tableta bâzâie în continuu cu mailuri sau notificări de pe reţelele de socializare.
Creierul e un animal sălbatic ce ne obligă să dăm curs oricărei întrebări, oricât de neinteresantă ar fi. Apar uneori stări de agitaţie inexplicabile, chiar dacă îţi planifici bine cum accesezi mediul online şi cum interacţinezi cu acesta.
Mai nou, vom avea şi Google Glasses. Notificări virtuale peste notificări virtuale. Interacţiuni neaşteptate şi solicitare maximă de atenţie distributivă.
Oare creierul nostru e pregătit pentru aşa ceva? Va refuza să se adapteze sau se va adapta?
Unde ne duce viitorul în zona online?
Subiectul acestui articol merge sub formă de leapşă la tot blogroll-ul meu, adică Dumitru Postolachi, Claudiu Farcaş, Dan Dragomir, Pato, Petre Dalea, Tudorel Bezea şi Marius Cucu, dar şi sub formă de “interacţiuni” prin formularul de comentarii de mai jos.
noi ca noi, inca ne mai stapanim, dar cei care vin din urma? cei care au 4,5 ani si deja se joaca pe tablete si stau pe youtube?!
Nici nu vreau sa ma gandesc :(.
Chiar e o problema! SI eu sunt o dependenta de online! Daca nu sunt in fata pc-ului sunt pe telefon si cumva tot stau logata pe site-uri de socializare! Cat despre cum va fi pe viitor, eu zic ca tot mai mult o sa petrecem din timpul nostru, online!
“O altă situaţie e cea în care după o perioadă de început, plină de elan şi pasiune, începi să constaţi că aloci cam prea mult timp bloggingului. Timp alocat pentru a te informa şi documenta ca să poţi scrie articole cât mai bune, timp alocat ca să te documentezi despre optimizarea blogului, timp alocat ca să interacţionez cu colegii din blogosferă … ”
-cam asta am scris intr-un articol de pe la inceputul lunii februarie. Acum daca ai transformat problema timpului alecat pentru online in leapsa o sa incerc sa-i dau curs.
Baga si un link la articolul cu pricina ca sa-l poata accesa oricine trece pe aici.