Simplu. Există foarte multe cărți bune pe piață. Foarte bune. La fel și training-uri, workshop-uri sau seminarii. Există o grămadă de resurse în jurul nostru. Resurse care ne-ar putea face să explodăm într-un an cât alții în zece (în sensul pozitiv). Când zic preț în titlul nu mă refer la bani. Și nici la timp.
Dar dacă nu ne facem timp să citim și să fim cu mintea orientată către acele informații e degeaba. E ca și cum am dormi zilnic pe un pat cu aur sub el, fără să știm asta. Totuși, mai există unii care citesc, merg la cursuri, se pregătesc activ etc. Dar nu aplică. E exact aceeași poveste. Tocmai de aceea confidențialitatea unor informații e relativă. Față de mulți oameni nici nu e nevoie să păstrezi informații confidențiale. Pentru că nici dacă-i obligi nu le vor folosi. Unii.
Internetul e o sursă bună de informații gratuite, ușor accesibile în câteva secunde. În cele mai multe cazuri oamenii nu citesc. În cele mai multe cazuri ale oamenilor care citesc, majoritatea nu aplică mare lucru din ce citesc. De asta sunt mai puțini oameni bogați decât oameni săraci. De asta sunt mai puțini oameni deștepți decât oameni proști. De asta există mai puțini vânzători performanți decât vânzători neperformanți. De asta există mai puțini manageri buni, decât manageri răi. Și exemplele pot continua cu ce vreți voi. Puneți voi funcția sau rolul între buni și răi.
A citi, a te instrui și, mai ales, a aplica ce ai învățat e la îndemână. Dar nu toți o fac. De ce? Pentru că nu-i ușor. Că dacă ar fi fost ușor, ar fi făcut-o toți. Vorba multă, părerile, sfaturile, ideile etc. sunt egale cu 0 fără acțiune. Toți suntem buni la a emite idei, păreri sau recomandări. Toți.
Pentru că e ușor. Pentru că nu trebuie să acționăm noi. Dacă nu acționezi în funcție de ce înveți, nu numai că nu vei progresa, dar nici măcar nu-ți vei da șansa să greșești. E bine să învățăm din greșelile altora, dar asta e teorie (și e bună). Practica e să pui în aplicare chestii și să înveți pe propria piele. Teoria și practica fac casă bună împreună. Dar e o vorbă: ce auzi uiți, ce vezi îți amintești, ce faci știi.
Pentru că acțiunea nu înseamnă neapărat succes. Acțiunea îți dă șansa să trăiești experiențe bune sau rele care să te conducă către succes. De aceea, dacă vreți, procentul oamenilor de succes e și mai mic dacă trecem prin sita: a nu citi, a citi fără să aplici, a citi și aplica, a greși, a învăța din nou, a continua și așa mai departe. Neîncrederea în sine e, de fapt, un paravan bun pentru neasumarea responsabilității în cele mai multe cazuri (recunosc, nu toate). Dar frica de eșec naște mai mulți monștri decât eșecurile în sine. Generalul George S. Patton avea o vorbă (o reproduc în stilul propriu): Mai bine un plan bun executat cu forță acum, în acest moment, decât un plan excelent executat mâine sau prea târziu. Somnul rațiunii naște monștri. La fel și frica de acțiune. La fel și frica de a greși sau de a avea un eșec total. Iar monștrii ăștia cresc cu trecerea timpului :(
Mai binele este dusmanul binelui? ;)
Mai binele nu e dusmanul binelui.
Mai binele (amanat) este dusmanul binelui (prezent).