De ce ți-e frică, de aia nu scapi

Azi m-am hotărât să scot mașina din locul de parcare muncit. Am avut mai multe drumuri prin oraș pe care pur și simplu nu le puteam face în timp util cu maxi taxi. Vă scriam aici despre povestea unui loc de parcare muncit și apoi ocupat. Ce să zic… nu ai ce face. E loc public. Nu poți să te revolți. Culmea, tot un VW Jetta. Culmea, tot aceeași culoare. Vecinii nici nu cred că își vor da seama că de fapt nu e mașina mea parcată acolo :). Am ridicat și eu un ștergător în semn de bătut al obrazului. Am văzut că omul avea și o carte de vizită pe bord, dar am ales să nu-l sun pentru că în sinea mea știam că nu aveam totuși nici un drept să-i cer să-și mute mașina de acolo. Așa că m-am învârtit și am parcat până la urmă mașina mai la stradă, unde locurile de parcare au fost curățate de utilajele primăriei. Asta-i viața, n-a murit nimeni din asta.

Un comentariu la „De ce ți-e frică, de aia nu scapi”

Comentează la acest articol

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.