De foarte multe ori aud de la oameni, inteligenți în aparență, treaba asta: De ce să dau 100% la serviciu? Doar sunt un simplu angajat. Patronul vrea să facă cât mai mulți bani pe spatele meu și oricum nu îi pasă de mine. Lasă că ajung eu la firma mea su vreun top manager bine plătit și abia atunci am să dau 100%.
Ce am scris mai sus poate fi adevărat. Sunt foarte mulți patroni cărora nu le pasă, din păcate, de angajați. Ori îi consideră carne de tun, ori îi consideră prea proști, ori își urmăresc doar interesul personal și în urma lor potopul. De aceea există firme mici care vor rămâne mereu mici și vor găsi tot felul de motive pentru care nu se dezvoltă, numai top managementul nu e vinovat de nimic. Și de aceea există firme mici care se dezvoltă, firme medii care nu au ajuns degeaba medii și se dezvoltă sau firme mari care se dezvoltă.
Pentru că felul cum privești un angajat, oportunitățile pe care i le oferi și faptul că uneori trebuie să îți calci pe suflet, să renunți la zgârcenie și să evoluezi, țin foarte mult de dezvoltarea companiei. Mă gândesc cu tristețe la antreprenorii suficient de proști încât să creadă mereu despre angajați că sunt niște proști care își merită salariul pe care îl au și nimic mai mult. Dar aici nu e vorba numai despre salariu, ci și despre oportunitățile de dezvoltare pe care unele firme nici nu le menționează. Pentru că pur și simplu le e bine așa. Cred ei. Mă rog, la acest capitol e un cerc vicios și trist, iar cu acest subiect nu voi avea eu niciodată dreptate. Pentru simplul fapt că angajatorii au motivele lor, iar angajații au la rândul lor motivele lor. Ambele părți au dreptatea lor.
În acest articol am să vorbesc totuși despre a da 100% și de ce cred eu că merită să dai 100% până la capăt în tot ceea ce faci. Indiferent de firma bună sau rea în care activezi, indiferent de managerul bun sau rău pe care îl ai.
O zicală foarte bună din antreprenoriat zice în felul următor: mai bine să plece unul bun după un an la ceva, decât să-ți rămână unul slab sau mediocru în firmă. Cu ocazia asta celor buni care nu vor să dea 100% la job din diverse considerente le zic atât: frate, măcar să-i pară rău că pleci, nu să se bucure că pleci pentru că erai o lepră care se dădea vedetă că e bun, dar niciodată nu dădea 100% pentru că nu considera asta. Antreprenorii se bucură când pleacă vedetele care se comportă ca atare și dau cam 50% la job din ce pot face.
Pentru ei e destul de greu. Nu ești nici slab rău să te dea afară, dar nici nu se bucură prea mult când îți plătesc salariul 100%, conform înțelegerii, când tu dai la muncă doar 50% din ce poți da pentru simplul fapt că ai alte obiective (de exemplu firma ta sau un job mai bun). De aceea se bucură când renunți și nu reușești să înțelegi de ce firma merge în continuare bine când tu credeai vreun miez pe acolo. Te vei simți lezat de afirmația mea doar dacă dădeai randament sub 100%, că dacă dădeai 100% și ai plecat, tot respectul, mă înclin, înseamnă că le pare rău după tine și le este greu să te înlocuiască. Însă măcar există un loc de bună ziua pentru simplul fapt că au lucrat cu un om atât de bun ca tine. Asta e și ideea acestui articol.
Dacă nu dai 100% în ceva ce ai decis să faci cu pasiune, în timp, te vei obișnui să nu dai 100%. Fie că e vorba de propriul tău business mult visat sau că e vorba de un post de top management mult visat. Sau o activitate de execuția mult visată, că nu toți vor să fie manageri. Dacă vreți exemplu de om care dă 100% în ceea ce face, îmi vine în minte unul rapid. Și acela este Andrei Chira, omul care deține Simplenet. Clienții lui știu de ce. Și nu, nu e advertorial. Pur și simplu mi-a venit în minte la final.
Aoleu…zau, eu mai mereu dau 100 % de cand ma stiu dar tot nu reusesc sa-mi fac norma asa 100 %…si nici macar nu am talent creativ din asta sa fac grafice din alea statistice mai adaptate care sa arate cum ca eu de fapt am depasit norma cu minim 33 % desi nu se vede asa din prima ca sa iau si eu un bonus ceva macar o data, sunt si sincer si zic fata de cine ma intreaba sau chiar nu ma intreaba, ca sunt cam intarziat…dar asta nu tine de firma ca eu asa eram si cand eram copil la scoala, niciodata nu reuseam sa-mi fac chiar toate lectiile 100 %…desi de pus suflet eu mereu am pus, si intotdeauna am fost pasionat si de scoala si de serviciu, oricare serviciu de fapt…numai ca sunt cam incompetent asa in multe, de fapt in toate ce am incercat, cred ca asta e de fapt problema mea principala legata de antreprenoriat asa in general…adica nu e ca imi lipsesc mie cumva entuziasmul, pasiunea, interesul, motivatia constiincioasa sau optimismul si increderea in mine insumi, dar efectiv nu pot sa-mi execut norma niciodata, si inca si mai rau, trebuie sa recunosc cat mai sincer ca nu am reusit sa-mi indeplinesc vreodata norma, indiferent de daca era mai usoara sau mai incarcata !
Si culmea, desi se zice ca aceia care au probleme cu executia tind sa se faca educatori si indrumatori ai altora, ba chiar uneori si manageri, eu personal m-am incapatanat sa NU imi asum acest rol de educator sau indrumator sau sa doresc sa devin manager, si sa insist sa fiu si sa raman executant…desi nu am talent si nici
eficienta de executant plus toti managerii insista si ei sa-mi aduca aminte la orice pas ca nu reusesc sa-mi fac norma…si eu persist…nu stiu cat o sa mai rezist asa…maj colegilor mei au renuntat de mult la executie si au inceput sa o ia in sus ierarhic asa ca indrumatori ai altora…dar eu nu si nu, vreau executant…si tot degeaba, adica nu reusesc sa execut mai mult de 67 % din orice norma, oricare o fi ea, in orice conditii si orice cultura, chiar si corporatist plata si nu piramidala, indiferent de latitudine, longitudine, sau anotimp, plus indiferent de daca e o economie mai planificata sau de piata salbateca, plus chiar si daca sunt in vacanta si norma ar fi doar de vizitat x muzee…eu chiar tot nu reusesc sa-mi fac norma niciodata ! Ce fel de exemplu de tinuta pot sa dau ?
Recomand si eu Simplenet si domnul Chira. Aveam mari indoieli pana am ajuns sa vad ce face.
Bun exemplul din finalul articolului, dar nu stiu daca e cel mai potrivit … Andrei Chira parca nu e doar angajat
E antreprenor care dă 100% :)
Se pretează vorba și la antreprenori ;)
Poți să dai 100% doar dacă-ți place ceea ce faci. Am văzut o grămadă de exemple “așa nu” în domeniul în care vreau să lucrez și mereu m-am întrebat cum ar fi arătat acel lucru dacâ l-aș fi făcut eu și aș fi dat 100% , punând multă pasiune.
Din fericire, am primt șansa să arăt ce pot, cel puțin aparent. ;) Acum îmi mai trebuie doar un net bun. :)
Frumos! În ce domeniu lucrezi acum?
Lucrez e mult spus. Aș putea să fac lyric videos/kinetic typografy penteu una dintre cele 4 mari case de discuri de la noi, dacă le va plăcea cum lucrez. Dar cum am o viteză de upload de 64 kbps nu pot trimite demo-uri (un clip de 3 minute la calitate bună are cam 5 GB),totul e blocat momentan. Nu știu dacă le va plăcea stilul meu, nu știu dacă voi lucra pentru ei. Încă. ;),De-asta am zis “aparent”. :)
Dacă te pot ajuta cu ceva știi unde mă găsești, cu net cu tot :)
Thanks. :),Momentan stau după Telekom, că ei sunt singurii cu fibră la mine în bloc. Poate se îndură să înceapă conectările alea mai repede. :))
Poți să trimiți material finit încet și sigur la mine că sigur ajunge unde trebuie cu tot cu sursă ;)
OK, vorbim. peste ceva timp, când lansează vreo piesă nouă. ;)
Face treaba buna, mi-a trimis si mie cateva materiale pe prv :). Iulian, lauda-te! :P
Mai am o grămadă de făcut și învățat până să pot să mă laud. :)
Da, subscriu.
În special partea cu Andrei Chira! Nubul de mine a fost salvat.