De ce comunicăm prost uneori?

În urma proastei comunicări pot să rezulte tot felul de lucruri sau reacții, numai lucruri bune nu. Sunt destul de multe articole pe siteuri de dezvoltare personală legate de comunicarea eficientă și evitarea greșelilor de comunicare, însă dați-mi voie să scriu și eu câteva rânduri despre acest lucru. În primul rând mă va ajuta pe mine să-mi structurez un pic informațiile legate de comunicare, în speranța că va ajuta și pe altcineva în același timp.

Eu sunt de părere că în ceea ce privește comunicarea sunt două trișări care se fac foarte des și care de obicei duc la neînțelegeri. Prima trișare se numește lasă că știe! Trișarea lasă că știe este foarte des folosită cu oamenii foarte apropiați, despre care tu crezi că știu deja aproape totul despre tine sau că ar trebui să știe aproape totul despre tine. Trișarea asta e ca și cum te aștepți ca oamenii din jurul tău să-ți ghicească gândurile doar pentru că țin la tine. E ca și cum treci pe lângă o mașină de înghețată cu prietenul tău, ți-e poftă de înghețată, vrei înghețată, dar te aștepți să ghicească el asta, iar dacă nu o face, te superi. Nu mă înțelegeți greșit, e doar un exemplu, eu sunt adeptul surprizelor și lucrurilor romantice, dar una este să vin la tine cu flori sau înghețată pentru că vreau s-ți fac o surpriză și alta e să-ți ghicesc gândurile.

A doua trișare se numește lasă că înțelege! Această trișare are la bază aceeași rădăcină rea ca cea de mai sus, numai că de data asta se folosesc și cuvinte. Dar nu cuvinte specifice, ci genul ăla de cuvinte total interpretabile. Dar hai să n-o lungesc. Ați auzit vreodată expresia dă-mi și mie aia, urmată de nervi și ridicare a tonului pentru că boul din fața ta nu înțelege la ce te referi? Aia mă, ce-ai ești prost?! este de obicei expresia care urmează după ce vezi că omul cu care vorbești stă pe gânduri. Partea nasoală e că în astfel de situații nu e bou cel din fața ta, ci mai degrabă cel care nu știe să comunice și să spună lucrurilor pe nume. Dacă stai o grămadă de timp cu o persoană, nu te minți că te vei înțelege cu ea mereu din priviri și nu te enerva dacă nu se întâmplă asta de fiecare dată. Soluția?! Comunică direct și specific orice ai de comunicat dacă vrei o relație sănătoasă cu cei din jurul tău, indiferent de tipul relațiilor, dar nu trișa. Sau cel puțin trișează mai rar. Dar presupunând că am trecut totuși de barierele astea ale trișărilor în comunicare, apare totuși întrebarea care dă titlul articolului.

De ce comunicăm prost uneori?

Pentru că suntem oameni și ne este foarte greu să ne controlăm emoțiile. În momentul când cineva sau ceva ne enervează, când suntem nervoși pur și simplu, când ne doare capul, burta sau când suntem obosiți … NU este obligat nimeni să ne suporte figurile, toanele, isteriile, nervii sau tonalitatea. N-am să mă bag acum în zona de eficiență traininguri de inteligență emoțională și control al emoțiilor. Tipul ăla de programe s-ar putea să te ajute sau nu. Eu sunt relativ sceptic că învăț să fiu zen și să-mi controlez emoțiile în două zile sau într-o săptămână de training, dar mă rog, trebuie să particip mai întâi ca să emit păreri despre asta.

Din punctul meu de vedere, cea mai bună soluție atunci când comunici este să-ți alegi cu grijă momentele când comunici. Dacă acasă ți-e mai greu să te controlezi, la serviciu trebuie neapărat să te controlezi pentru că lucrurile stau altfel. Deci, dacă ai avut o zi proastă, un om te-a enervat și îți vine să-l omori la propriu, n-am să-ți dau nici o metodă se devii zen pe loc dacă îți iese fum pe urechi. Pentru că nu există. Pot doar să-ți recomand, dacă vrei, să amâni comunicarea cu acea persoană, să mai vorbești cu unul, altul, despre problema în cauză (surprinzător :), sunt oameni și cu alte perspective față de a ta :)). Eventual, când ești nervos, nu încerca să te calmezi că de multe ori n-ai să reușești. Descarcă-te. Dar când ești nervos nu lua decizii pe care să le pui în aplicare instant și nici nu spune cuvinte care lovesc. Pentru că decizia poate fi retrasă, dar sentimentul creat nu, pentru că îți poți cere scuze pentru niște cuvinte spuse la nervi, dar nu le poți retrage.

E greu să-ți controlezi nervii. Este normal să ai nervi. Este normal ca uneori să ai nervi repede și să-ți treacă la fel de repede. Ești om. Dacă nu poți controla nervii, măcar controlează ce zici și pe ce ton zici, iar dacă nu poți: taci.