Sunt foarte mulți oameni săraci și triști. Genul ăla de oameni care ajung la o vârstă și se întreabă de ce unii câștigă mai mult ca alții. Genul ăla de oameni care se așteaptă să le pice ceva din cer sperând că socialismul votat îi va trata corect în societate.
În nici o carte citită nu am aflat despre astfel de oameni. În nici o carte citită cei care povesteau spuneau că le-a picat ceva din cer. Nimeni nu a scris ceva serios bazat pe jocuri de noroc ca să ne apucăm să facem la fel. Toți cei care au scris cărți de dezvoltare personală au avut numai de câștigat de pe urma acestui lucru. Pentru că au avut povești de succes.
Care e povestea ta de succes? Faptul că ai un copil care a reușit în viață? Faptul că lucrezi la o firmă care te tolerează? Faptul că așa a fost soarta? Nu. Astea nu sunt poveștile tale de succes. Sunt poveștile copiilor tăi de succes. Ce-ar fi ca acum, la bătrânețe, să începi povestea ta de succes? Vorba aia, niciodată nu e prea târziu. KFC a fost inventat la pensie de domnul colonel. Gândește-te la asta. Viața nu se termină aici. Ba din contră, începe. Și mulți și-ar dori timpul pe care îl ai și îl freci cu tot felul de chestii.
Să revenim. De ce ajungi sărac și trist? De ce nu ți-ai putea trăi bătrânețile ca un neamț care postează pe Facebook poze de la excursii pe care tu nici nu ți le-ai putea imagina?
Îți zic eu. Pentru că ești prea preocupat cu lucruri care nu contează. Lucruri care îți mănâncă energia inutil. Te-ai gândit vreodată să te adaptezi și să creezi ceva care să facă bine omenirii? Nu. E momentul să începi. Pentru că ești înțelept și ai trecut prin viață. Poți oferi ceva suplimentar omenirii. Politicienii sunt de rahat. Știm.
Uită de partidul politic pe care îl stimezi. Începe ceva pozitiv. Ceva care să te țină în priză. Ceva care să îți hrănească orgoliul. Orice. Pentru că tu în adâncul tău poți să faci ceva care să transforme totul într-o lume mai bună. La urma urmei cam cu asta rămânem. Și cam asta putem realiza. Nu ajunge sărac și trist. Mori măcar vesel știind că ai lăsat în urmă ceva. Oamenii mor. Este legea firii. Pune ”mâna” și fă ceva care să merite. Ceva care să conteze. Ceva pe care alții să ducă mai departe cu plăcere. Și cam așa ajungi om, fără să plantezi un pom. Că altfel, ajungi sărac și trist. Și continui să te întrebi cu ce ai greșit.
Stiti ce am invatat eu in viata cu trecerea anilor? Ca lucrurile nu sunt mereu in alb si negru si ca nu este bine sa judeci pe cineva, chiar daca ti se pare ca esti indreptatit.
De prea multe ori mi s-a dovedit, atunci cand am judecat pe cineva, ca nu stiam toate detaliile si judecasem gresit un om.
Exista oameni bolnavi (grav), exista oameni valizi si puternici pentru care “povestea lor de succes” este aceea ca si-au tinut un copil sau pe cineva drag inca un timp in viata si ca i-au usurat suferintele.
Mie nu-mi plac chestiile astea generalizatoare (scuze, suna ca…dracu ;) )
Desigur, trebuie sa inveti mereu ceva nou, sa muncesti si sa lupti, sa inventezi ceva mereu, sa incerci sa avansezi. “Pica para malaiata…” este cea mai proasta modalitate de a-ti duce viata. In viata, daca nu avansezi, dai inapoi, nu poti ramane pe loc.
Cu toate acestea, nu poti generaliza. Cred ca despre saracie si tristete trebuie sa scrii cu multa grija, incercand sa vezi toate fatetele.
Viata m-a dus in multe locuri si am vazut si oameni care s-au imbogatit prin munca, si oameni care s-au imbogatit peste noapte, oameni care au pierdut totul, luptatori si lenesi.
Este adevarat, cand viata te doboara, trebuie sa incerci sa te ridici. Este logic. Nimeni nu cred ca o poate face in locul tau.
Dar daca ati putea banui macar cata tristete si durere si saracie este in lumea asta, cred ca v-ati ingrozi.
Calmati-va, nu sunt popa (nici mai stiu eu ce pastor ;) ). Asta asa, ca sa revenim la lucruri mai vesele.
Incercati si sa digerati scrierile de dezvoltare personala, nu trebuie toate luate asa… ;)
Foarte înțelept comentariul tău. Apreciez. Eu mă refer doar la leneși. În rest, nu pot să mă iau ca boala de om sănătos aiurea și nici nu intenționez asta.
Oameni lenesi si care inventeaza obstacole ca sa nu faca nimic am intalnit si inca intalnesc cu duiumul.
Mult timp am incercat (si inca incerc uneori) sa le arat cum cred eu ca este bine, cum cred eu ca ar fi bine pentru ei.
Totusi, am devenit constient de faptul ca nu poti sa faci binele cu forta.
La fel, am intalnit oameni care au cazut atat de rau, incat credeam ca nu se vor ridica niciodata. Si s-au ridicat! Nu stiu cat au plans si de cate ori au vrut sa cedeze, dar au rezistat. Nu le-a vazut nimeni aceste caderi (firesti).
Intr-un fel, rezonez cu actualul presedinte al tarii (pas cu pas).
De zeci de ani, atunci cand mi-a fost greu sau i-a fost cuiva greu am spus: inca un pas, nu mult, inca un singur pas poti sa faci, oricat ar fi de greu. Dupa aceea, urmatorul. Mai rezista doar un minut, nu mult, doar un minut. Urma apoi urmatorul. Cred ca asa au facut cei care au invins.
Iar am dat-o pe filozofie! Daca nu ma fac popa sau filozof, mare minune! ;)
Nu-mi plac lucrurile triste. Viata este prea scurta ca sa o luam in serios! ;)
Uite un om care rezonează cu mine! Mulțumesc!
Multi saraci se uita in gura multor bogatasi fara scop si fara rost cand ar putea sa faca si ei ceva util cum fac bogatasii :)
Care este povestea ta de succes? As vrea sa o citesc pe acest blog! Daca ai chef sa ni te destainui…
Lucrez la povestea mea de succes ;) Ca sa am ce povesti peste vreo 20 de ani.
Istoria ne învață ca omul este fericit atunci când este mulțumit cu ceea ce are…
La o simplă căutare pe Google vei descoperi că în general bogații sunt triști pentru că sunt lucruri care te fac fericit și pur și simplu nu pot fi cumpărate cu toți banii din lume. Iar săracii sunt triști pentru că invidiază pe bogați pentru ceea ce au neștiind că banii nu aduc fericirea… și uite-așa ne învărtim într-un cerc vicios.
Eu nu sunt sărac și nici bogat dar sunt trist… sper să-mi treacă într-o zi fără să fiu nevoit să apelez la Xanax.
Cât privește povestea ta de succes… peste 20 de ani vei fi surprins de astfel de articole motivaționale și te vei întreba ce-a fost în capul tău? E treaba ta… eu nu-și reproșez nimic… dar aș putea să-ți spun între 4 ochi că și acum ai putea fi privit ca un tânăr de succes și dat drept exemplu pentru generația care vine din spate deși tu privești toate aceste lucruri ca pe o normalitate.
Foarte bine scris si perfect adevarat.
Antonimele ce compun expresia sărac și trist (titlul articolului) este bogat și fericit :) Mulțumesc pentru aprecierile din ultimul paragraf, dar mai am de mâncat multă mămăligă (cum se zice la noi la Moldova)…
Se spune măligă, nu mămăligă… cî dacî o chicat o pierjî-n glod nu o mai găsăști șî ajungi sî mînînci zamî di curechi cu măligî :)
Tulai Doamne că nici eu nu înțeleg ce-am scris…
Galați nu e chiar așa afundat în Moldova, totuși :)
Știu, știu, știu… nici Brăila, nici Buzău nu sunt din Moldova și totuși aveam colegi în facultate din zonă (Brăila sau Buzău) care vorbeau dulcele grai moldovenesc… dar aceasta nu-i o rușine… cea mai bună dovadă fiind Andreea Marin care în culise era moldoveancă get-be-get… cu vorba…